Rugaciunea postului

Rugaciunea postului :

Tata din Ceruri, te rog sa-mi binecuvintezi familia, prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, si pe cei care citesc aceasta rugaciune chiar in acest moment.
Arata-le Tu o noua imagine a dragostei si puterii Tale nemarginite.
Duhule Sfant, te rog sa-i ajuti , chiar in acest moment. Acolo unde exista durere, te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta. Acolo unde exista indoiala, te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau. Unde exista o nevoie, te rog sa le-o implinesti.
Binecuvinteaza-le Tu caminul, familia, munca,da-le Intelepciune si Lumina in viata lor. Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa, mergi inaintea lor si deschide-le calea.
Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata viata lor.
Iarta-le lor pacatele facute cu voie sau fara de voie, cu stiinta, din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc.
Condu-i Tu pe Calea Ta Cea Sfinta, In Numele Fiului Tau, Iisus Hristos.
Doamne Tata, Fiule si Duhule Sfint, iti multumesc ca tu vei face mai mult decit iti pot eu cere.
Amin

*Daca Domnul ti-a pus pe inima sa trimiti aceasta
rugaciune la mai mult de patru persoane, esti cu adevarat o
persoana binecuvantata.

Cu stima,
Andrushka

Povestea pâinii

POVESTEA PÂINII

Raluca este o prietenă tare grijulie cu păpuşile. Din orice fel de mâncare ea îl serveşte întâi pe Costică, răţoiul galben de pluş. îi bagă chiar cu sila în cioc şi tot ce cade de la Costică, clap ! înghite Labuş.
Ce s-a întâmplat ieri dimineaţa ? Ca de obicei, mama a uns cu miere, pentru Raluca, o felie mare de pâine. Şi când fetiţa a început să facă mofturi, mama i-a spus :
- Raluca, dacă ai şti cum se face pâinea, sunt sigură că n-ai mai risipi-o.
- Ba eu ştiu ! Pâinea creşte la brutărie, a răspuns foarte sigură fetiţa. Că prietenii ei s-au prăpădit de râs la un asemenea răspuns, vedeţi şi voi. Dar felia de pâine râdea cu lacrimi de miere.
Iată cam cum îşi închipuia fetiţa ca se face pâinea.
Atunci Cătălin, fratele ei, care ştie foarte multă carte, a început sa-i spună povestea adevărată a pâinii. Vreţi s-o ascultaţi şi voi ? Totul începe de la bobul de grâu.
Cât este de mic, atât are o importanţă de mare. în sacii de grâu pentru semănat, mâinile harnice au ales cele mai mari şi mai frumoase boabe. Când ghioceii au vestit primăvara, tractoarele au ieşit la arat, pregătind un culcuş adânc, moale şi bine aerisit în care apoi bobul de grâu să fie semănat.
Au venit apoi alte maşini, semănătoarele, şi au lăsat să cadă în brazde, ca nişte copii pe topogan, boabele de grâu.
Şi fiecare bob s-a aşternut pe dormit în această cămăruţă aerisită şi bogată, cu tot felul de mâncăruri alese pentru el (îngrăşăminte).
Soarele încălzeşte, norii vin cu ulcioarele lor şi dau grăunţelor să bea apa. Bobul de grâu a încolţit, şi ca un firicel de iarbă şi-a scos capul afară din pământ.
încet, încet, grâul a crescut înalt, s-a copt, din verde s-a făcut galben şi dintr-un bob s-a făcut o familie întreagă. A venit combina şi a secerat, strângând toate boabele în saci. Sacii cu faina albă au ajuns la brutărie.
Pâinile, cornurile, covrigii stau şi se rumenesc în cuptor, parcă ar face plaja, întorcându-se când pe o parte când pe alta.
La sfârşitul acestei călătorii, pâinile coapte aşteaptă în rafturi, doar sa fie cumpărate.
Aşa a aflat Raluca povestea pâinii. Iar felia de pâine unsă cu miere, ce să vă mai spun, nu-şi mai încăpea în coajă de mândrie.