Şireata - poezie de Elena Farago

ŞIREATA
de Elena Farago

Viorica, fata mamei
Cea cuminte şi curată
Şi-a făcut, mâncând cireşe,
Pe furiş, pe şorţ, o pată.

Şi-acum stă-ntr-un colţ şi plânge:
"Doctorul e vinovat
Şi c-o să mă certe mama
Şi că şorţul l-am pătat".

Mama intră-ncet pe uşă.
Ea tresare şi-ntinzând
Mâinile deasupra petei,
Plânge întruna suspinând.

- De ce plângi, fetiţa mamei?
- Plâng, că doctorul ţi-a spus
Să nu-mi dai deloc cireşe
Şi tu în dulap le-ai pus.

- Şi tu plângi din lăcomie ? Ce ruşine …
- Să mă ierţi!
- Bine, dar să fii cuminte …
- Nici de şorţ nu mă mai cerţi ?
- Care şorţ ? întreabă mama …
- Uite, ăsta: l-am pătat.
Lăcomie, pentru care
Chiar acuma m-ai iertat!