duminică, 1 februarie 2004

Ludwig van Beethoven


Ludwig van Beethoven
(16 decembrie 1770, Bonn - 26 martie 1827, Viena)


16 decembrie 1770
Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamandă şi al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787).
Până relativ recent ziua de 16 decembrie este considerată, în multe lucrări de referinţă, ca fiind data de naştere a lui Beethoven deoarece se ştie că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezaţi la o zi după naştere. Oricum această presupunere este încă privită cu rezerve la ora actuală.

Familia Beethoven a avut sapte copii, dar doar cei trei baieti au supravietuit copilariei, Ludwig fiind cel mai in varsta.
Familia sa, originară din Belgia, înainte de a se muta la oras se ocupa de cresterea legumelor. Asa se motiveaza si numele compozitorului, care in limba valona inseamna “gradina cu sfecla rosie” . Ludwig s-a nascut in Bonn, unde bunicul acestuia era negustor de dantele si tablouri, la curtea printului. Tatal, tenor la capela, s-a casatorit cu fiica bucatarului curtii, ceea ce inseamna ca parintii muzicianului proveneau dintr-un mediu serios, respectabil, in care preocuparile spirituale aveau un loc important.

Mediul familial nu îi era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasă a tatălui, un cântăreţ de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Mama viitorului compozitor era o femeie blanda si retrasa, cunoscuta pentru bunatatea ei; incerca sa il suporte pe sotul indragostit mai curand de sticla decat de familie. Ludwig Beethoven a iubit-o enorm, chiar si la batranete considerand-o inca cel mai bun prieten pe care il avusese vreodata.


Toata viata, Beethoven a fost marcat de ideea ca nu are o cultura si o scoala suficient de temeinica. Desi nu a facut mai mult de patru clase, el stapaneste bine limbile latina, franceza si italiana. A invatat sa cate la orga si flaut si a deprins regulile compozitiei de la directorul teatrului din Bonn, care i-a inlesnit lui Beethoven cunoasterea operelor italienilor Pergolesi, Picini, Salieri si Cimarosa, dar si a francezilor Grety si Philodor, a germanului Hiller si a cehului Benda. De altfel, teatrul din Bonn sustinea idea teatrului national (subiecte germane in limba germana), lucru care se va materializa si in Fidelio, in singura opera compusa de muzician. Scoala de pian a lui Philip Emanuel Bach, contemporan cu Beethoven, a avut o influenta importanta asupra acestuia, insa Haydn este cel care a conturat linia clasica a tanarului compozitor, un obisnuit al casei Breumingen, unde se intalnea marea intelectualitate a orasului. Ludwig a cunoscut aici si marea literatura, fiind marcat de Odiseea lui Homer si de piesele de teatru ale lui Shakespeare, Goete sau Schiler. Tot aici a asistat la discutii despre pictura si filosofie. La 19 ani s-a inscris la Universitatea din Bonn, unde a facut cursuri de logica, metafizica, si literatura greaca. Se muta la Viena, unde este sustinut si elogiat in casele marilor aristocrati, ca pianist si compozitor. Turneele lui nu sunt prea numeroase, dar Beethoven viziteaza totusi Praga si Berlinul. Pe plan personal insa, muzicianul a avut parte de un destin tragic, necunoscand decat rare momente de stabilitate, tandrete si ocrotire. Surzeste, are o familie care se destrama (tatal alcoolic, fratele si nepotul ingrati), este iubit dar nu se poate hotari sa se casatoreasca, fiind mereu bolnav. In testamentul de la Heiligenstadt (1802), crezand ca moare, face o confesiune teribila, despre care nimeni nu stiuse pana atunci: era surd. Chiar si asa, continua sa compuna pana la finalul vietii sale, datorita auzului sau interior foarte bun, care l-a ghidat perfect in realizarea sonoritatilor potrivite.




26 martie 1778
La varsta de 8 ani, Ludwig a sustinut primul sau concert public, la Cologne. Pentru a profita de mitul Mozart, tatal anuntase publicul ca fiul sau are 6 ani. Acest nevinovat truc publicitar l-a facut pe Beethoven sa creada mereu ca este de fapt mai tanar. Cand, ajuns la anii maturitatii, a primit o copie a certificatului sau de botez, a crezut ca este al fratelui sau, Ludwig Maria, nascut cu doi ani inaintea sa, dar care murise timpuriu.
Dar talentul de profesor si muzician al lui Johann van Beethoven s-a dovedit repede prea limitat pentru micul Ludwig. Acesta avea nevoie de un profesor pe masura, un muzician renumit, primul dintre acestia fiind organistul Christian Gottlob Neefe, sub conducerea caruia micul Ludwig a capatat primele notiuni serioase de compozitie. Neefe a fost incantat de talentul micutului, asa ca s-a ocupat nu doar de educatia muzicala a acestuia, ci i-a tinut si cursuri de filosofie antica si moderna.


1782
La varsta de 12 ani Beethoven a publicat prima sa compozitie : variatiuni pentru pian pe un mars de Ernst Christoph Dressler.

1783
In 1783 Neefe afirma intr-o publicatie muzicala ca elevul sau, continuand in acest ritm, va ajunge cu siguranta noul Mozart.



1784
In luna iunie 1784, beneficiind de recomandarile din partea lui Neefe, Ludwig a fost angajat ca muzician la curtea lui Maximilian Franz, elector, unde canta la orga. Proaspatul membru al curtii avea doar 14 ani. A fost o ocazie care i-a oferit sansa de a frecventa noi cercuri sociale, de a cunoaste alti muzicieni si potentiali protectori. Aici a cunoscut persoane care aveau sa-i ramana prieteni pentru tot restul vietii : familia Ries, familia von Breuning, Karlm Amenda, Franz Gerhard Wegeler.
In paralel cu noua sa slujba Ludwig s-a trezit pus in situatia de a-si indeplini treptat tatal, luand conducerea familiei. In primul rand s-a vazut nevoit sa asigure suportul financiar, deoarece Johann, mai tot timpul beat, incepuse sa-si neglijeze tot mai mult slujba de la curte. Tanarul Beethoven trebuia sa aiba grija de cei doi frati mai mici, o obligatie pe care a acceptat-o bucuros si pe care avea sa o respecte toata viata, chiar daca uneori intr-un mod excesiv.

1787
Printul Maximilian Franz era pe deplin constient de talentul noului muzician, asa că, împreună cu sprijinul Arhiepiscopului din Bonn, l-a trimis pe Beethoven la Viena, in 1787. Planul era ca Ludwig sa il intalneasca pe Mozart, alaturi de care ar fi putut invata enorm. Viena era, in definitiv, centrul cultural al intregului imperiu, locul in care se adunau doar cei mai buni. Nu se stie exact cum anume s-a desfasurat intalnirea dintre cei doi, desi unele surse afirma ca Mozart, dupa ce l-a vazut pe Beethoven "la lucru", ar fi declarat "Tineti-i minte numele, o sa tot auziti de el".
Dar Beethoven a trebuit sa se intoarca de urgenta la Bonn, dupa ce a primit o scrisoare: mama sa era pe moarte. Cea care avusese grija de el si ii fusese alaturi, avea sa treaca in nefiinta pe 17 iulie 1787. A fost o grea lovitura pentru Beethoven, care si-a revenit in timp.
La 19 ani s-a inscris la Universitatea din Bonn, unde a facut cursuri de logica, metafizica, si literatura greaca.

1787 -1791
Lucrează cu capela curţii şi cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-şi îmbogăţească cunoştinţele muzicale cu operele aflate în circulaţie în acel timp. În această perioadă compune o Cantată cu ocazia morţii împăratului Iosif al II-lea.


1792
Beethoven s-a intors la Viena, cu o noua bursa pentru doi ani, oferita de Printul Elector. Nu avea sa se mai intoarca vreodata in orasul sau natal.
La Viena, tanarul muzician a luat lectii de la Joseph Haydn, apoi de la Albrechtsberger si Antonio Salieri. I-a impresionat pe toti prin virtuozitate si capacitatea de a improviza.
În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reuşeşte să câştige favorurile aristocraţiei vieneze prin concerte private, cu care ocazie capătă faima de virtuos pianist şi de compozitor. Graţie acestor relaţii şi a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziţii, Beethoven reuşeşte să dobândească o independenţă, pe care şi-a dorit-o cândva şi Mozart.


1794
In 1794 a compus opus 1, trei lucrari pentru pian.

1795
Are primul sau concert public din Viena pentru pian şi orchestră, in cadrul unui recital la care fiecare muzician isi prezenta compozitiile proprii. A plecat apoi in turneu : Praga, Dresda, Leipzig si Berlin, la final Budapesta. Beethoven isi facuse numeroase cunostiinte, toate personalitatile lumii muzicale si aristocratice admirandu-l pe tanarul compozitor. Dar mai ales iubitorii muzicii il sustineau cu entuziasm si chiar cu o anumita doza de fanatism pe tanarul compozitor. Relatia dintre compozitor si admiratori nu a decurs fara incidente, Beethoven avand adesea mici incidente din cauza temperamentului. Dar nu uita niciodata sa isi ceara scuze, foarte sincer, dar si foarte protocolar. Talentul sau ii permitea insa sa fie mai impulsiv, oricine acceptandu-i micile iesiri ca un compromis necesar pentru a fi prieten cu Beethoven.



1798
După primele sonate pentru pian - printre care sonata op. 13 "Patetica" - Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune şi prima lui simfonie, în Do-major. În acelaşi timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate.



1800
In 1800, Beethoven a organizat un nou concert la Viena, in care a prezentat si prima sa simfonie. Chiar daca astazi aceasta compozitie apare ca puternic influentata de Mozart si Haydn, in epoca melomanii au gasit simfonia stranie, prea extravaganta si chiar excentrica. Beethoven, desi un compozitor nou, aflat la inceput de drum, deja incepuse sa depaseasca limitele timpului sau. Pe fondul acestui succes au venit si primele semne de neliniste.


1801
Din 1801 Beethoven le-a marturisit colegilor ca auzul incepe sa-i slabeasca tot mai mult. Era o ironie amara, demna de teatrul absurd, ca un mare compozitor sa-si piarda auzul.



1801 - 1802
În celebrul "Testament de la Heiligenstadt" (1802) Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată.
Beethoven afirma revoltat ca decat sa devina un muzician surd prefera sa nu mai traiasca.
Prima referire la surzenia lui apare într-o scrisoare datata 29 iunie 1801, pe cînd compozitorul avea 31 de ani: "De 2 ani evit orice ocazie mondena, deoarece nu le pot spune oamenilor: ŤSînt surdť". El înca mai auzea putin, deoarece marturisea: "La teatru trebuie sa stau cît mai aproape de orchestra pentru a putea urmari actorii". El scrisese deja simfonia nr. 1 în Do major si lucra la Sonata în Do diez minor (ce va fi numita Sonata Lunii). Pentru unul dintre personajele cele mai proeminente ale muzicii occidentale, spectrul tacerii totale era alarmant. "În cazul unei alte vocatii, o astfel de boala ar putea fi posibila", scria el unui prieten, "însa, în cazul celei pe care o am eu, creeaza o situatie groaznica".

Din perspectiva unora, acest handicap parea sa-i fi modificat personalitatea: "Se spune ca sînt rauvoitor, încapatînat sau mizantrop. Cît de gresit sînt judecat... caci vreme de 6 ani am fost într-o situatie disperata, agravata de doctorii ignoranti". Totusi, surzenia acaparatoare nu era singura problema medicala a lui Beethoven. Figura sa puternic ciupita de varsat si constitutia sa slabita cronic au fost considerate rezultatul îmbolnavirii de variola în copilarie; în prezent, aceste simptome sînt atribuite unei boli sistemice autoimune, lupus eritematos, în care leucocitele ataca din greseala celulele sanatoase ale propriului organism. În plus, el suferea de astm si se temea de aceasta afectiune la fel de mult ca de depresia sa periodica, pe care o numea "un rau la fel de mare", ca hipoacuzia sa progresiva. Doctorii au devenit persoanele cele mai antipatizate de Beethoven, cu toate astea el avea nevoie de ei. În timp ce scria o muzica sublima, el suferea o gama larga de simptome. Dar pasiunea pentru muzica l-a facut sa continue. In definitiv, cat timp acest handicap mai putea fi tinut sub control, mai era timp pentru creatie.

Dar cum nici un fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, el primi ajutor spiritual, prin intermediul unei fetite oarbe care traia in aceeasi pensiune modesta in care se mutase si Beethoven, si care ii spuse aproape tipand: “Eu as da orice pentru a putea vedea o noapte cu luna!” Cand a auzit-o, Beethoven s-a emotionat pana la lacrimi. In fond si la urma urmei, el putea sa vada! El putea sa-si exprime arta prin compozitiile sale…
Pofta de viata i-a revenit si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: “Sonata Lunii” In tema ei, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai lui sau ai altora, care duceau sicriul printului, protectorul lui… Privind cerul argintat de luna si aducandu-si aminte de fetita oarba, ca si cand s-ar intreba de ce a trebuit sa moara un om atat de iubit, el se adanceste intr-un moment de profunda meditatie transcendentala…
Anumite studii muzicale spun ca cele trei note muzicale care se repeta cu insistenta in tema principala a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvintelor “de ce”?, sau ale altui cuvant sinonim din limba germana…
Multi ani dupa ce si-a infrant suferinta, a aparut incomparabila Oda a Bucuriei, a noua simfonie care incununeaza munca acestui compozitor, deja complet surd. Oda Bucuriei exprima recunostinta sa fata de viata si fata de Dumnezeu pentru ca nu s-a sinucis… Si toate acestea multumita acelei fetite oarbe care i-a insuflat dorinta de a exprima, prin note muzicale, o noapte cu luna.
Folosindu-si sensibilitatea, Beethoven a redat, prin intermediul melodiei, frumusetea unei nopti scaldate de lumina lunii, pentru acei care nu o pot vedea cu ochii lor.



Beethoven nu s-a sinucis si nu a renuntat la muzica, dar a incercat sa foloseasca la maxim timpul pe care il mai avea - o serie de opere desăvârşite ale stilului clasic de maturitate, ca cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a "Eroica", apoi sonata pentru pian op. 57 "Appassionata", concertul pentru vioară şi orchestră, simfoniile a V-a (a "Destinului") şi a VI-a ("Pastorala"). În aceste compoziţii se observă deosebirile faţă de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven, chiar şi operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral
A compus cu repeziciunea celui care nu mai are mult de trait, incercand sa foloseasca fiecare moment liber, neglijand somnul, mancarea, prietenii. Si intr-un fel, chiar asa se intampla, surzenia aducand pentru multi sfarsitul lui Beethoven. Sau cel putin asa isi doreau adversarii, iar cei care il iubeau se temeau.
Povestea care a stat in spatele celei de a treia simfonii, "Eroica", i-a pasionat pe admiratori, caci Beethoven o compusese in onoarea lui Bonaparte, pe care il vedea ca pe un eliberator. Dar, foarte repede, Beethoven a ajuns sa-l deteste pe Imparat si i-a eliminat numele din partitura.


1801 – 1814
Între anii 1801 si 1814, perioada în care a compus o cantitate prodigioasa de lucrari - Sonata Appassionata, Concertele nr. 4 si nr. 5 pentru pian, Simfoniile, de la a 2-a la a 8-a, si singura sa opera, Fidelio, a fost chinuit de migrene si de "o slabiciune intestinala îndelungata", ce includea colici, diaree cronica si perioade lungi de apatie. Însusi Beethoven avea o teorie: el îsi punea surzenia progresiva din aceasta perioada pe seama tuturor celorlalte afectiuni de care suferea.
Lucrarile lui Beethoven din cursul anilor 1803-1805 s-au ridicat intocmai unui lant grandios de munti deasupra a tuturor compozitiilor create in perioada precedenta. Culmile acestui lant le constituie Sonata Kreutzer (1803) pentru pian si vioara, Simfonia Eroica (1804), sonatele pentru pian Aurora si Appassionata (1804) si opera Fidelio (1805), care isi pastreaza pana in zilele noastre intreaga lor semnificatie. Cu ele se deschid perspectiva plina de maretie a artei muzicale din secolul XIX.
Cucerirea acestor inaltimi n-a fost usoara pentru Beethoven. Primii zece ani petrecuti la Viena i-a inchinat pregatirii marilor sale creatii reformatoare.
In afara de Simfonia Eroica, in cursul anului 1804, Bethoven a mai creat si sonata in fa minor op.57, care a devenit celebra sub denumirea de Appassionata si se numara printre cele mai insemnate lucrari beethoveniene pentru pian.
Sonata Appassionata a fost asternuta pe hartie abia in anul 1806, dar compusa in anul 1804. In aceasta opera, si chiar de la inceputul allego-ului vigoarea, precizia hotarata a temelor semnalizeaza ca suntem in prezenta unei inventii formidabile, unde virtuozitatea nu va mai avea un rol precumpanitor. O furtuna sau o batalie de epopee. Finalul a fost creat de Beethoven in timpul unei lungi plimbari facuta impreuna cu Ries prin imprejurimile Dobling-ului. Amandoi se ratacira, inapoindu-se acasa abia seara. Pe drum, Beethoven a fredonat o melodie agitata. Ajuns acasa, incepu indata sa improvizeze finalul Appassionatei si intr-atat uitase de sine incat n-a mai observat prezenta lui Ries. Denumirea de "Appassionata" nu apartine autorului, ci a fost nascocita de cineva atat de potrivit, incat a ramas pana astazi.
Lucrarea a fost dedicata unuia dintre oamenii apropiati in acea perioada de Beethoven, anume lui Franz Brunswick, ceea ce se explica poate si prin faptul ca a fost scrisa in vara anului 1806 la domeniul familiei Brunswick. Posibil de asemenea sa fie o dedicatie mascata pentru Tereza Brunswick - sora lui Franz.
Plina de spiritul luptei incordate si neprecupetite, de un inalt avant emotional, "Appassionata" este una din lucrarile muzicii clasice cele mai apropiate noua. Vladimir Ilici Lenin a denumit muzica acestui genial compozitor "uimitoare", "supraomeneasca".
Si integritatea sonatei este uimitoare. Poate ca nici una din sonatele lui Beethoven nu are o asemenea unitate organica a partilor componente, ceea ce permite auditorului sa inteleaga ideea fundamentala a lucrarii. Beethoven lega continutul "Appassionatei" de "Furtuna" lui Shakespire. In "Appassionata", ca si in piesa Shakespire-iana, este redata grandoarea fortelor naturii si puterea fara margini a omului, care imblanzeste si supune stihia. Dar continutul ei nu se limiteaza la aceasta. Si aici constiinta revolutionara a compozitorului se ridica impotriva tuturor fortelor asupririi. Poate in nici o lucrare muzicala tragismul luptei nu si-a gasit o expresie atat de zguduietoare ca in Appassionata.
Partea intai, dominata de sentimente de zazvratire, parea contemporanilor lui Beethoven ceva semanand a salbaticie. Intr-adevar , ea este plina de glasuri amenintatoare. Conflictul este pus la temelia constructiei primei teme. Fanfara eroica răsuna ascunsa si prevazatoare, dupa care se precipita intonatiile de o neliniste trepidanta. Fortele sumbre sunt intruchipate in motivul scurt, repetat cu indarjire, insistent, implacabil. In jurul acestui motiv se desfasoara o lupta necrutatoare. Constiinta umana ba se lasa cuprinsa de freamatul groazei, ba infrunta neinfricata amenintitarea apasatoare a inceputului. Dar rasuna tema a doua nobila , limpede, calma, in opozitie cu cea dintai. In coada partii intai tema capata amploarea unei pasiuni neobisnuite. Vointa omului a iesit biruitoare, dar vistoria a fost repurtata cu pretul sangelui. Tema amenintatoare se mai aude, insa dispare in departare.




1805
Pe cand lucra la Simfonia "Eroica" (a carei premiera a avut loc in 7 aprilie1805), Beethoven se afla pe culmea depresiunii psihice, aceasta reprezentand un punct de cotitura in istoria muzicii. Dupa "Eroica", muzica nu a mai fost niciodata aceeasi.
In paralel, Beethoven a terminat prima si singura sa opera, Leonore, pentru care a scris nu mai putin de patru uverturi diferite. La premiera din 20 noiembrie 1805 numele a fost insa schimbat in Fidelio, cu toata opozitia autorului. Publicul a fost restrans si neobisnuit : un grup de ofiteri francezi, pentru ca


1805 - 1809
In urmatorii sapte sau opt ani a dat o succesiune intreaga de capodopere: prima versiune a lui "Fidelio", in 1805, (n-a avut succes decat dupa ce a fost revizuita, in 1814), cele trei cvartete "Razumovsky", Concertul pentru vioara, Concertele pentru pian nr.4 in sol si 5 in mi bemol, simfoniile nr. 4-8 , cateva dintre cele mai vestite sonate pentru pian (inclusiv "Waldstein" si "Appassionata", Pastorala, Uvertura Coriolan, Fur Elise. Dupa o perioada de liniste, Beethoven revine cu "Missa solemnis", ultimele cvartete pentru coarde si sonatele pentru pian - creatii gigantice, misterioase, mistice. Autodidact, nu era ceea ce s-ar fi putut numi un intelectual, dar chiar si in afara muzicii, judecatile sale de valoare s-au dovedit remarcabile. Considerat adesea o punte intre perioada clasica si cea romantica, Beethoven reprezinta muzica pura.
Avea numerosi elevi, alegandu-i in functie de talent si preferandu-i pe tinerii promitatori. Si mai ales pe tinerele eleve, pasionate de muzica, de care avea sa se indragosteasca nu doar o data. Unul dintre elevii sai celebri a fost Arhiepiscopul Rudolph, fratele imparatului, care avea sa-i devina mai tarziu prieten si protector.

1809
In 1809, Beethoven a vrut sa paraseasca Viena dupa ce primise o invitatie din partea lui Jerome Bonaparte. Vechea sa prietena, contesa Anna Marie Erdody, a reusit sa-l convinga sa ramana, cu ajutorul bogatilor sai admiratori : Arhiepiscopul Rudolph, prinul Lobkowitz si printul Kinsky. Acestia i-au oferit compozitorului o subventie anuala generoasa, de 4000 de florini, care i-a dat acestuia sansa de a trai fara griji financiare. Singura conditie era ca Beethoven sa nu paraseasca Viena, asa ca Beethoven a acceptat entuziasmat. Prin aceasta subventie a devenit primul compozitor independent.
Pana la el compozitori mai mult sau mai putini importanti, dar si nume ca Bach, Mozart sau Haydn erau angajati cu contract, fiind practic un fel de slujitori ai caselor artistocratice. Nu aveau mai multe drepturi decat ceilalti angajati, slujba lor fiind sa compuna si sa dea concerte. Asa ca Beethoven devenea compozitorul cu un statut privilegiat : putea sa compuna ce dorea, cand dorea, sa accepte sau sa respinga comenzile.


1812
La sfarsitul lunii iulie 1812, Beethoven l-a intalnit pentru prima data pe Goethe. Cei doi erau legati de o admiratie reciproca, desi nu se puteau intelege. Compozitorul il gasea pe scriitor prea servil, in timp ce acesta il considera pe Beethoven un "salbatic". Neintelegerile dintre cei doi nu au afectat relatia profesionala, Beethoven folosind numeroase poeme ale lui Goethe ca texte pentru compozitiile sale.
Dar perioada de liniste a luat sfarsit dintr-o data, cand unul dintre sponsori, printul Lobkowitz, a inceput sa aiba dificultati financiare, iar mostenitorii printului Kinski - care murise intr-un accident de calarie - au taiat partea lor din subventie. Beethoven s-a trezit deodata fara importantul sprijn financiar. A inceput din nou sa caute surse de venit, compunand si asteptand un suport, care parea sa nu mai vina.
Intre timp se lupta si cu surzenia tot mai pronuntata. Un sprijin real a fost inventatorul ceh Johann Nepomuk Maelzel, considerat de unii un adevarat geniu, de altii un farsor. Maelzel l-a contactat pe Beethoven, caruia ii oferise si in trecut mai multe dintre inventiile sale - cornete acustice, sisteme de amplificare a sunetului - pentru a-l ajuta sa depaseasca surzenia.


1813
In 1813 Beethoven a compus "Victoria lui Wellington", o lucrare scrisa pentru un instrument mecanic realizat de Maelzel, numit "panharmonicon". Dar cea mai de folos inventie a fost metronomul, care a ajutat la evolutia muzicii si in special pe Beethoven, care l-a folosit cu entuziasm.

1814
In 1814 a prezentat noile sale compozitii, intre care Simfonia a saptea si a opta, dar si o versiune noua a operei Fidelio, care de aceasta data s-a bucurat de un real succes. Apoi a urmat reunirea Congresului de la Viena, unde se decidea viitorul Europei dupa epoca lui Napoleon. A fost unul dintre momentele de glorie ale lui Beethoven, care, invitat sa dea mai multe concerte, s-a bucurat de recunoasterea si admiratia pe care le merita.


1815
Pe 15 noiembrie 1815 viata personala a lui Beethoven a trecut printr-o noua criza, odata cu moartea fratelui sau, Kaspar Karl, care lasa in urma o sotie si un fiu, in varsta de noua ani. Potrivit testamentului, Kaspar ii cerea lui Ludwig sa aiba grija de familia sa. Beethoven si-a luat rolul foarte in serios, cu o devotiune care parea amuzanta la un celibatar de 45 de ani, surd si preocupat mai curand de muzica pe care nu o mai putea auzi decat in amintire. Dar ii era foarte greu sa inteleaga si sa accepte purtarea unui copil, ceea ce a dus in final la certuri, un proces intentat mamei copilului, un conflict perpetuu si numeroase probleme.

1816
In 1816, Carl Czerny, viitorul profesor al lui Franz Liszt si candva elevul lui Beethoven, a devenit profesorul de muzica al micului Karl. Dar acesta nu a avut talentul pe care il spera Beethoven.
Compozitorul s-a refugiat din nou in creatie, cum avea sa faca mereu, si a lucrat cu o adevarata furie, de atunci datand prima varianta a ceea ce avea sa devina Simfonia a IX-a.


1818
Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau "caietele de conversaţii", în care aceştia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creaţia artistică.

1819
În 1819 compune "Variaţiile-Diabelli" pentru pian.
În jurul anului 1819, pe cînd Bethoven avea 49 de ani, surzenia lui a devenit practic totala, ceea ce l-a facut sa se gîndeasca la sinucidere: "Numai arta m-a oprit; caci, ah, mi se parea de neconceput sa parasesc lumea definitiv înainte sa fi produs tot ceea ce simteam ca trebuie sa produc". El avea mereu asupra sa "caiete de conversatie", în care prietenii îi scriau întrebari, carora el le raspundea verbal. Desi continua sa compuna genial, a renuntat sa mai cînte la pian, deoarece calitatea interpretarii degenerase, de-a lungul anilor, o data cu auzul sau. "La fel cum frunzele toamnei se usuca si cad, viata mea a devenit stearpa". El îsi facea ocazional aparitia în public, însa energia sa era canalizata aproape în exclusivitate spre compozitie.


1820
În 1820 se execută prima versiune a "Missei Solemnis", realizează ultimele sale sonate pentru pian şi cvartetele de coarde, în sfârşit, Simfonia a IX-a.

1821 – 1826
În vara anului 1821, pe cînd avea 51 de ani, s-a îmbolnavit de icter. Acest moment a marcat preludiul bolii hepatice fatale care l-a lovit în 1826, pe cînd lucra la mai multe cvartete de coarde si la Simfonia a IX-a. În acel an, starile de voma si de diaree erau atît de frecvente si de grave, încît acestea amenintau sa-l ucida prin ele însele. "Pîna si acel curaj ce ma inspira în zilele frumoase de vara a disparut acum". Starea sa de sanatate a primit o noua lovitura spre mijlocul iernii anului 1826.


1822
In 1822, cu ocazia triumfului vienez al lui Gioachino Rossini; acesta a avut sansa atunci de a-l intalni pe Beethoven din nou. Chiar daca nu vorbeau aceeasi limba, iar surzenia lui Beethoven ii impiedica sa comunice altfel decat in propozitii sau doar cuvinte foarte scurte, cei doi au petrecut un scurt timp discutand despre muzica. La final, Beethoven nu isi schimbase parerea despre opera italiana : o tolera, dar o considera superficiala si neserioasa.



1823
Simfonia a 9- a fost terminata in 1823, in acelasi an cu Missa Solemnis. Liszt, care atunci avea doar 11 ani, l-a intalnit pentru prima oara pe Beethoven pe 13 aprilie, cand marele compozitor a venit la concertul talentatului copil. Beethoven nu a ezitat sa-l felicite pe Liszt, care in semn de pretuire avea, peste multi ani, sa transcrie pentru pian toate simfoniile lui Beethoven.



1824
În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiţie a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluţionar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăşi familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănţuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu faţa la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga şi îşi agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu faţa la public, putând astfel să-şi trăiască triumful. Din pacate succesul nu s-a materializat si sub forma unor incasari pe masura, dificultatile financiare fiind deja o constanta in viata compozitorului. Acesta se obisnuise de ani buni sa stranga o buna parte din castigurile sale pentru nepotul sau, Karl.


1824 - 1826
In ultima perioada a vietii sale Beethoven a compus mai multe quartete, care si astazi sunt dificil de interpretat din cauza complexitatii si a inceput sa lucreze la cea de a 10-a simfonie.



1826
În ciuda afectiunii pe care Beethoven i-a oferit-o nepotului său Karl, cei doi se certau cu înversunare. Certurile lor au atins o culme în 1826, cînd, înainte de a da examenul de admitere la universitate, Karl a avut o tentativa de sinucidere.
Beethoven l-a dus în graba pe tînar acasa la cel de-al doilea frate al sau, Nikolaus Johann, ce locuia la periferia Vienei. El a facut drumul de întoarcere pe viscol, într-o trasura deschisa, îmbracat subtire, si s-a îmbolnavit cu putin înainte de Craciun.






26 martie 1827
În primele doua luni ale anului nou, 1827, ultimul sau an de viata, abdomenul lui Beethoven s-a umflat în mod dureros cu lichid, el trebuind sa fie drenat de 4 ori. Compozitorul a ramas imobilizat la pat. Pneumonia si ciroza hepatica se luptau care dintre ele sa-l ucida. Pe data de 24 martie, el a primit ultima împartasanie, iar doua zile mai tîrziu, în timp ce Viena era lovita de o furtuna cumplita, ce cutremura ferestrele, Beethoven a cerut un pahar de vin, ce i-a fost adus cu greutate. "Pacat, pacat... prea tîrziu!", a spus el, alunecînd într-o stare de inconstienta. Legenda spune ca Beethoven, inconstient si aproape complet surd, s-a trezit o data, la producerea unui tunet puternic. Deschizîndu-si larg ochii, si-a ridicat pumnul drept înclestat, l-a îndreptat catre cer, apoi s-a prabusit mort. Probabil ca ficatul a luat-o înaintea plamînilor în cursa uciderii compozitorului.
Cauza mortii: Ciroza hepatica, asociata unei pancreatite cronice si unui sindrom de iritare intestinala

Autopsia a aratat ca acest organ se atrofiase la jumatate din dimensiunea normala, prezentînd o ciroza avansata. Tatal lui Beethoven fusese alcoolic, iar compozitorul, desi nu era un bautor învederat, se îmbata ocazional. Tot atrofiati erau si nervii sai auditivi. În prezent, diagnosticul pentru surzenia sa ar fi otoscleroza, formarea progresiva de tesut dur si spongios în jurul scaritei, micul os din urechea mediana, împiedicînd miscarea membranei timpanului.


Înmormîntarea lui Beethoven la Wahring, pe data de 29 martie, a subliniat statutul de care se bucurase acesta chiar în timpul vietii. Slujba si cortegiul au fost urmarite de 20.000 de oameni, printre purtatorii de steaguri si de faclii numarîndu-se celebrul pianist maghiar Johann Nepomuk Hummel si compozitorul austriac Franz Schubert, discursul funerar fiind scris de cel mai mare dramaturg austriac al vremii, Franz Grillparzer. Însa trei decenii mai tîrziu, mormîntul, cîndva impresionant, cazuse în paragina, fiind acoperit de buruieni. Cadavrul compozitorului a fost exhumat pentru a i se studia oasele urechii medii, apoi, reînhumat - însa doar pentru scurt timp, deoarece, în luna iunie a anului 1888, osemintele lui Beethoven au fost mutate, împreuna cu cele ale contemporanului sau, Schubert, în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena si înhumate alaturat, asa cum se afla si în prezent. Într-o epoca ce a fost martora declinului patronatului curtii regale si al Bisericii, Beethoven nu doar ca a reusit sa se întretina din vînzarile si publicarea muzicii sale, dar s-a bucurat de luxul de a scrie orice dorea, melodii care, sustinea el, îi veneau în minte cel mai des în plimbarile lungi la tara. "Daca as scapa de aceasta suferinta", scria el odata, "as îmbratisa întreaga lume". Prin intermediul muzicii sale, întreaga lume continua sa-l îmbratiseze pe Beethoven






Din ce cauză a murit Ludwig van Beethoven?
La această intrebare se caută un răspuns incă de la decesul marelui compozitor german, survenit la 26 martie 1827, la Viena. Medicul legist austriac Christian Reiter aduce noi lămuriri privind cauza morţii artistului.
Beethoven s-a stins din viaţă la 57 de ani din cauza unei ciroze hepatice cu ascită (acumulare de lichid in abdomen). Ceea ce i-a grăbit insă sfărşitul a fost chiar tratamentul aplicat de medicul său, Andreas Ignaz Wawruch, el insuşi violoncelist şi mare admirator al ilustrului său pacient. In urma numeroaselor puncţii pentru reducerea ascitei, medicul aplica pe locul prin care se preleva lichid pansamente cu săruri de plumb. Aşa se proceda la inceputul secolului al XIX-lea pentru cicatrizarea rănilor. Doctorul Christian Reiter, şeful Clinicii de medicină legală de la Universitatea din Viena, a evidenţiat printr-o analiză minuţioasă nivelul concentraţiei de plumb din firele de păr ale artistului după fiecare puncţie din perioada 5 decembrie 1826 – 27 februarie 1827.
"Dozele de plumb conţinute in pansamentele utilizate in secolul al XIX-lea nu prezentau un pericol de intoxicare in cazul pacienţilor in stare bună de sănătate, insă i-au fost fatale marelui compozitor, al cărui ficat era deja afectat de ciroză", precizează medicul legist in publicaţia Beethoven Journal, citată de revista Science din 28 august 2007.
Ludwig van Beethoven a murit din cauza intoxicarii cu plumb: cercetatorii contemporani au confirmat diagnoza data in secolul al XIX-lea.

Cercetarile au fost efectuate de toxicologi de la Pfeiffer Treatment Center din Warrenville, statul american Illinois, si de Argonne National Laboratory, institut care lucreaza pentru Departamentul american al Energiei, echipa fiind condusa de Ken Kemmer si Bill Walsh.
Ramasitele lui Beethoven au fost puse la dispozitie de Paul Kaufman, un om de afaceri californian; el le-a mostenit de la unchiul sau, medic si anatomist austriac, informeaza Rzeczpospolita.
Mai intai s-a efectuat analiza ADN , care a confirmat ca ramasitele apartin marelui compozitor. Apoi, cu ajutorul unui aparat cu raze X, "s-a radiografiat" un fragment din craniul lui Beethoven. Argonne National Laboratory dispune de un accelerator de particule, care sunt accelerate cu o viteza apropiata de cea a luminii intr-un tunnel lung de 800 de metri. Electronii accelerati in instalatie se lovesc intre ei, emitand raze X, de o suta de ori mai luminoase decat suprafata Soarelui; cercetatorii sunt in stare sa directioneze aceste raze spre un obiect anume, de exemplu spre o mostra de os cranian, de par etc.
Cercetarile au confirmat lucrurile stabilite anterior (pe baza analizei parului), respectiv faptul ca in organismul compozitorului exista o mare concentratie de plumb. Este foarte probabil ca aceasta a fost cauza pentru care compozitorul s-a simtit rau o mare parte din viata sa. Anatomistii care au facut disectia cadavrului au declarat ca moartea a fost cauzata de intoxicatie cu plumb.
Indoielile au fost acum spulberate.
”Prezenta plumbului in fragmentul de os cranian studiat indica faptul ca intoxicarea nu s-a produs imediat, la sfarsitul vietii, ci treptat, in decursul anilor”, subliniaza comunicatul prezentat de cercetatori. Nu exista motive sa presupunem ca marele compozitor a fost otravit. Beethoven a inceput sa simta dureri de burta pe la varsta de 20 de ani; o data cu trecerea timpului s-au accentuat si nu au incetat pana la moarte. Din aceasta cauza, Beethoven a consultat multi medici.
”Avea probleme legate de digestie, suferea de dureri cronice de burta, era adesea iritat, avea depresii”, aminteste Bill Walsh.
Despre aceste afectiuni ale compozitorului stiu foarte putine persoane, in schimb surzenia lui este general cunoscuta. A inceput sa-si piarda auzul inca din tinerete, de la varsta de 26 de ani. In opinia specialistilor americani, acest lucru nu are insa nici o legatura cu continutul crescut de plumb din organismul lui. Ne ramane totusi o enigma - care a fost cauza concentrarii acestui metal?
Beethoven consuma cantitati "respectabile" de vin, pentru care folosea pahare de cositor, un aliaj cu continut de plumb. Vinul - in special fiert - intra in contact cu metalul moale. In plus, medicii la serviciile carora apela atat de des, ii prescriau medicamente cu continut de plumb si mercur.

2008
Un superb diamant de culoare albastra, realizat dintr-o suvita din parul celebrului compozitor Ludwig van Beethoven, a fost scos la licitatie pe site-ul eBay. Suvita maestrului provenea dintr-o colectie care cupriundea mostre din parul mai multor personalitati, colectie aflata in arhiva Universitatii din Connecticut. Expertii au selectat 10 fire de par din care au extras carbon si l-au trasformat intr-un pretios diamant.

Piatra pretioasa a fost vanduta in scop caritbail.
“Este primul diamant creat din carbonul unei celebritati. Speram ca un muzician ca Elton John sau Paul McCartney sa il cumpere”, a declarat un reprezentat al companiei care a creat piatra pretioasa.


Evoluţia stilului muzical
Producţia muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradiţional ca o punte între Clasicism şi Romantism şi se poate împărţi în trei perioade:
Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compoziţiile din tinereţe de la Bonn şi primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn şi Mozart, şi desăvârşesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compoziţiile similare ale lui Mozart.

A doua perioadă (1807-1812), aşa zisul "ciclu eroic", cuprinde compoziţii ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian şi orchestră nr.4 şi 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice şi noutăţile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi.

A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compoziţiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie şi puternică individualitate, eliberate de convenţiile tradiţionale. În muzica instrumentală introduce recitative şi arii, în fugi, variaţiuni şi elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă, a 9-a şi Missa solemnis, se depărtează complet de genul tradiţional: astfel în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru solişti vocali şi cor, în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea.


Moştenirea artistică
Importanţa lui Beethoven se referă şi la transformarea rolului compozitorului în societate. De la artizanul în serviciul Bisericii sau aristocraţiei, el devine un artist care creează dintr-o necesitate interioară şi nu la comandă. Influenţa lui asupra compozitorilor ce l-au urmat a fost enormă. Admirat de Franz Schubert, Felix Mendelsohn-Bartoldy, Robert Schumann, Johannes Brahms, până la Richard Wagner şi Arnold Schönberg ca întemeietor al unei ere noi în muzică, este considerat până astăzi ca figură cardinală în evoluţia muzicii tuturor timpurilor, recunoscut şi în limbajul şi tehnica muzicii contemporane.El a format era unei noi generatii de muzică.





Creaţia
Beethoven este considerat un compozitor de tranziţie între perioadele clasică şi romantică ale muzicii.

1. Opere simfonice
SIMFONII (9)
SIMFONII - I. in do major, op.21 (1799 – 1800)
SIMFONII - II. in re major, op.36 (1802)
SIMFONII - III. (Eroica)-in mi bemol major, op.55 (1804)
SIMFONII - IV. in si bemol major, op.60 (1806)
SIMFONII - V. (a Destinului) in do minor, op.67 (1807)
SIMFONII - VI. (Pastorala)-in fa major, op.68 (1808)
SIMFONII - VII. in la major, op.92 (1812)
SIMFONII - VIII. in fa major, op.93 (1812)
SIMFONII - IX. (Corala)-in re minor, op.125 (1817 – 1825) - cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene

Uverturi (11)
1. UVERTURI - Premetru, din op.43
2. UVERTURI - Coriolan, op.62
3. UVERTURI - Leonora 1, op.138
4. UVERTURI - Leonora 2, op.72a
5. UVERTURI - Leonora 3, op.72a
6. UVERTURI - Fidelio (Leonora 4), op.72b
7. UVERTURI - Egmont, din op.84
8. UVERTURI - Ruinile Atenei, din op.113
9. UVERTURI - Regele Stefan, din op.117
10. UVERTURI - Onomastica, op.115
11. UVERTURI - Inaugurarea casei, op.124

Muzica pentru scena (6)
1. MUZICĂ PENTRU SCENĂ - Baletul cavalerilor
2. MUZICĂ PENTRU SCENĂ - Fapturile lui Prometeu - BALET, op.43 - neterminat
3. MUZICĂ PENTRU SCENĂ - Egmont-muzica la drama lui Goethe, op.84
4. MUZICĂ PENTRU SCENĂ - Ruinile Atenei-muzica la piesa de Kotzebue, op.113
5. MUZICĂ PENTRU SCENĂ - Regele Stefan-muzica la puesa de Kotzebue, op.117
6. MUZICĂ PENTRU SCENĂ - Mars triumfal la drama de Kuffner Tarpeya

Dansuri pentru orchestra
Dansuri pentru orchestra - 12 menuete
Dansuri pentru orchestra - 12 dansuri germane
Dansuri pentru orchestra - 12 cadriluri
Dansuri pentru orchestra - Menuet de felicitare



II. MUZICA PENTRU ORCHESTRA MILITARA (6)

1. MUZICA PENTRU ORCHESTRA MILITARA - Mars-in re major
2. MUZICA PENTRU ORCHESTRA MILITARA - Mars-in fa major
3. MUZICA PENTRU ORCHESTRA MILITARA - Mars-in do major
4. MUZICA PENTRU ORCHESTRA MILITARA - 2 marsuri pentru calusei
5. MUZICA PENTRU ORCHESTRA MILITARA - Poloneza
6. MUZICA PENTRU ORCHESTRA MILITARA - Ecossaise


III. LUCRARI PENTRU SOLIST SI ORCHESTRA

Concerte pentru pian
Concerte pentru pian - In mi bemol major (din tinerete)
Concerte pentru pian - In re major (o parte)
Concerte pentru pian - Nr.1 - in do major, op.15
Concerte pentru pian - Nr.2 - in si bemol-major, op.19
Concerte pentru pian - Nr.3 - in do minor, op.37
Concerte pentru pian - Nr.4 - in sol major, op.58
Concerte pentru pian - Nr.5 - in mi bamol major, op.73
Concerte pentru pian - Fantezie pentru pian, cor si orchestra-in do minor, op.80

Alte concerte si piese
Alte concerte si piese - Concerte pentru vioara-in do major (neterminat)
Alte concerte si piese - Concerte pentru vioara-in re major, op.61(exista si o transcriptie facuta de Beethoven pentru pian si orchestra)
Alte concerte si piese - 2 romante pentru vioara si orchestra: in sol major, op.40 si in fa major, op.50
Alte concerte si piese - Concerte triple pentru pian, vioara si violoncel cu orchestra-in do major, op.56
Alte concerte si piese - Rondo-in si bemol major pentru pian si orchestra



IV. ANSAMBLURI DE MUZICA SI CAMERA

SONATE PENTRU VIOARA SI PIAN (10)
1-3. SONATE PENTRU VIOARA SI PIAN - 3 sonate, op.12 (nr. 1-in re major, nr.2-in la major, nr.3-in mi bemol major)
4. SONATE PENTRU VIOARA SI PIAN - Sonata nr.4-in la minor, op.23
5. SONATE PENTRU VIOARA SI PIAN - Sonata nr.5-in fa major, op.24
6-8. 3 sonate, op.30 (nr.6-in la major, nr.7-in do minor, nr.8-in sol major)
9. Nr.9 (Kreutzer)-in la major, op.47
10. Nr.10-in sol major, op.96


PENTRU VIOLONCEL SI PIAN
PENTRU VIOLONCEL SI PIAN - 2 sonate, op.5 (nr.1-in fa major, nr.2-in sol minor)
PENTRU VIOLONCEL SI PIAN - Nr.3-in la major, op.69
PENTRU VIOLONCEL SI PIAN - 2 sonate, op.102 (nr.4-in do major, nr.5-in re major)


PENTRU CORN SI PIAN
PENTRU CORN SI PIAN - Sonata-in fa major, op.17


CVARTETE DE COARDE (17)
1-6. 6 CVARTETE DE COARDE, op.18 (nr.1-in fa major, nr.2-in sol major, nr.3-in re major, nr.4-in do minor, nr.5-in la major, nr.6-in si bemol major)
7-9. 3 CVARTETE DE COARDE ale lui Razumovski, op.59 (nr.7-in fa major, nr.8-in mi minor, nr.9-in do major)
10. CVARTETE DE COARDE - Nr.10(Al harpelor) in mi bemol major, op.74
11. CVARTETE DE COARDE - Nr.11(Serioso)-in fa minor, op.95
12. CVARTETE DE COARDE - Nr.12-in mi bemol major, op.127
13. CVARTETE DE COARDE - Nr.13-in si bemol major, op.130
14. CVARTETE DE COARDE - Nr.14-in do diez minor, op.131
15. CVARTETE DE COARDE - Nr.15-in la minor, op.132
16. CVARTETE DE COARDE - Nr.16-in fa major, op.135
17. CVARTETE DE COARDE - Marea Fuga-in si bemol major, op.133


TRIO DE COARDE, MIXTE SI PENTRU SUFLATORI PENTRU VIOARA, VIOLA SI VIOLONCEL
TRIO DE COARDE, MIXTE SI PENTRU SUFLATORI PENTRU VIOARA, VIOLA SI VIOLONCEL - Trio-in mi bemol major, op.3
TRIO DE COARDE, MIXTE SI PENTRU SUFLATORI PENTRU VIOARA, VIOLA SI VIOLONCEL - 2 triouri, op.9 (in sol major, re major si do minor)
TRIO DE COARDE, MIXTE SI PENTRU SUFLATORI PENTRU VIOARA, VIOLA SI VIOLONCEL - Serenada-in re major, op.8



PENTRU FLAUT, VIOARA SI VIOLA
PENTRU FLAUT, VIOARA SI VIOLA - Serenada-in re major, op.25


PENTRU DOUA OBOAIE SI CORN ENGLEZ
PENTRU DOUA OBOAIE SI CORN ENGLEZ - Trio-in do major, op.87


TRIO DE PIAN (pian, vioara, violoncel)
TRIO DE PIAN (pian, vioara, violoncel) - 3 triuri, op.1 (in mi bemol, sol major, do minor)
TRIO DE PIAN (pian, vioara, violoncel) - 2 triuri, op.70 (in re major, mi bemol major)
TRIO DE PIAN (pian, vioara, violoncel) - Trio-in si bemol major, op.97
TRIO DE PIAN (pian, vioara, violoncel) - Trio pentru pian, clarinete si violoncel-in si bemol major, op.11


CVARTETE DE COARDE(doua viori, doua viole, un violoncel)
CVARTETE DE COARDE(doua viori, doua viole, un violoncel) - Cvartet-in mi bemol major, op.4
CVARTETE DE COARDE(doua viori, doua viole, un violoncel) - Cvartet-in do major, op.29
CVARTETE DE COARDE(doua viori, doua viole, un violoncel) - Cvartet-in do minor, op.104
CVARTETE DE COARDE(doua viori, doua viole, un violoncel) - Fuga-in re major, op.137


ALTE ANSAMBLURI
ALTE ANSAMBLURI - Sextet pentru doua clarinete, doi corni, doi fagoti-in mi bemol major, op.71
ALTE ANSAMBLURI - Mars pentru aceeasi formatie
ALTE ANSAMBLURI - Septet pentru vioara, viola, violoncel, contrabas, clarinet, corn si fagot-in mi bemol major, op.20
ALTE ANSAMBLURI - Sextet pentru doua viori, viola, violoncel si doi corni-in mi bemol major, op.81b
ALTE ANSAMBLURI - Octet pentru doua oboaie, doua clarinete, doi corni si doua fagoturi-in mi bemol major, op.103
ALTE ANSAMBLURI - Rondino pentru aceeasi formatie-in me bemol major, 3 duete pentru clarinet si fagot
ALTE ANSAMBLURI - 3 aequale pentru patru tromboane
ALTE ANSAMBLURI - 6 dansuri satesti (Landler-uri) pentru doua viori si contrabas
ALTE ANSAMBLURI - 3 cvartete pentru pian, vioara, viola si violoncel(in mi bemol major, in re major si do major)
ALTE ANSAMBLURI - Cvintet pentru pian, oboi, clarinet, corn si fagot-in mi bemol major, op.16
ALTE ANSAMBLURI - O serie de variatiuni si alte piese pentru diferite formatii.

V. LUCRARI PENTRU PIAN


SONATE
1-6. SONATE - 6 sonate din tinerete (In mi bemol major, in fa minor, in re major, in do major, doua sonate -in sol major si fa major)

SONATE VIENEZE
1-3. SONATE VIENEZE - 3 sonate, op.2 (nr.1-in fa minor, nr.2-in la major, nr.3-in do major)
4. SONATE VIENEZE - Nr.4-in mi bemol major, op.7
5-7. SONATE VIENEZE - 3 sonate, op.10 (nr.9-in do minor, nr.6-in la major, nr.7-in re major)
8. SONATE VIENEZE - Nr.8 (Patetica) - in do minor, op.13
9-10. SONATE VIENEZE - 2 sonate, op.14(nr.9-in mi major, nr.10-in sol major)
11. SONATE VIENEZE - Nr.11-in si bemol major, op.22
12. SONATE VIENEZE - Nr.12 (cu mars funebru) - in la bemol major, op.26
13-14. SONATE VIENEZE - 2 sonate-fantezii, op.27 (nr.13-in mi bemol major, nr.14 a Lunii-in di diez minor)
15. SONATE VIENEZE - Nr.15(Pastorala) - in re major, op.28
16-18. SONATE VIENEZE - 3 sonate, op.31 (nr.16-in sol major, nr.17 cu recitativ in re minor, nr.18-in mi bemol major)
19-20. SONATE VIENEZE - 2 sonate, op.49 (nr.19-in sol minor, nr.20-in sol major)
21. SONATE VIENEZE - Nr.21(Aurora-Waldstein)-in do major, op.53
22. SONATE VIENEZE - Nr.22-in fa major, op.54
23. SONATE VIENEZE - Nr.23(Appassionata) - in fa minor, op.57
24. SONATE VIENEZE - Nr.24-in fa diez-major, op.78
25. SONATE VIENEZE - Nr.25-in sol major, op.79
26. SONATE VIENEZE - Nr.26(Desteptarea, Absenta, Intoarcerea)-in mi bemol major, op.81a
27. SONATE VIENEZE - Nr.27-in mi minor, op.90
28. SONATE VIENEZE - Nr.28-in la major, op.101
29. SONATE VIENEZE - Nr.29-(Hammerklavier)-in si bemol major, op.106
30. SONATE VIENEZE - Nr.30-in mi major, op.109
31. SONATE VIENEZE - Nr.31-in la bemol major, op.110
32. SONATE VIENEZE - Nr.32-in do minor, op.111



PENTRU PIAN LA PATRU MAINI
PENTRU PIAN LA PATRU MAINI - Sonata-in re major, op.6

VARIATIUNI
9 variatiuni dupa un mars de Dreslles-in do minor
6 variatiuni pe tema proprie-in fa major, op.34
15 variatiuni cu o fuga-in mi bemol major, op.35
6 variatiuni pe tema proprie-in re major, op.76
33 variatiuni pe un vals de Diabelli-in do major, op.120
24 variatiuni pe tema Vienni amore-in re major
13 variatiuni pe tema Es war einmal-in la major
9 variatiuni pe tema Quante"e piu bello-in la major
6 variatiuni pe tema Nel cor piu-in sol
12 variatiuni-in do major
12 variatiuni-in la major
6 variatiuni pe o melodie elvetiana-in fa major(la fel pentru o harpa)
8 variatiuni pe tema Une fievre brulante-in do major
10 variatiuni pe tema La stessa-in si bemol major
7 variatiuni pe tema Kind, willst du-in fa major
8 variatiuni pe tema Tandeln und Scherzen-in fa major
6 variatiuni pe tema proprie-in sol major
7 variatiuni pe tema imnului englez-in do major
5 variatiuni pe tema Rule Britania-in re major
32 variatiuni pe tema proprie-in do minor
8 variatiuni pe tema Ich hab ein kleines Huttchen-in si bemol major
LA PATRU MAINI
variatiuni pe o tema de Waldstein-in do major
variatiuni pe tema Ich denke Dein-in re major


ALTE LUCRARI
ALTE LUCRARI - 7 bagatele, op.33
ALTE LUCRARI - 9 bagatele, op.119
ALTE LUCRARI - 6 bagatele, op.126
ALTE LUCRARI - 2 randouri, op.51(in do major si in re major)
ALTE LUCRARI - Rondo Creitarul pierdut-in sol major, op.129
ALTE LUCRARI - Rondo-in la major
ALTE LUCRARI - 2 valsuri(in mi bemol major si in sol major)
ALTE LUCRARI - 2 ecossaise(in mi bemol major si in sol major)
ALTE LUCRARI - 6 ecossaise
ALTE LUCRARI - 6 menuete
ALTE LUCRARI - Menuet-in mi bemol major
ALTE LUCRARI - 6 Landlet
ALTE LUCRARI - 7 Landlet
ALTE LUCRARI - Rolonaise-in do major
ALTE LUCRARI - Fantezie-in sol minor, op.77
ALTE LUCRARI - Preludiu-in fa minor
ALTE LUCRARI - Andante favori-in fa major
ALTE LUCRARI - Fur Elise - in la minor
ALTE LUCRARI - 2 piase Bucurie si tristete
ALTE LUCRARI - Ultimul gand muzical-in si bemol major
ALTE LUCRARI - Allegretto-in do minor
ALTE LUCRARI - Fila din albumul lui Piringer
ALTE LUCRARI - Cadente la concertele pentru pian
LA PATRU MAINI
LA PATRU MAINI - 3 marsuri, op.45(in do major, in mi bemol major si in re major)


VI. LUCRARI PENTRU MANDOLINA (2)
1. LUCRARI PENTRU MANDOLINA - Lonatina
2. LUCRARI PENTRU MANDOLINA - Adagio

VII. MUZICA VOCALA(SI OPERA)

OPERA
OPERA- Fidelio, in doua acte, trei redactii, op.72, op.72a si op.72b


MISSE
MISSE - Nr.1-in do major, op.86
MISSE - Nr.2 (Solemna)-in re major, op.123


ORATORIU
ORATORIU - Hristos pe Muntele Maslinului, op.85


CORURI
CORURI - Linistea marii si calatorie placuta(pe cuvinte de Goethe, op.112)
CORURI - Cor final la Inaugurarea casei-in mi bemol major, op.114
CORURI - Corul Inteleptii Intemeietorii
CORURI - Cantec de prietenie(pe cuvinte de Goethe) op.122
CORURI - Cantata Clipa glorioasa, op.136
CORURI - Corul S-o sfarsit
CORURI - 2 cantate imperiale


PRELUCRAREA DE CANTECE POPULARE
PRELUCRAREA DE CANTECE POPULARE - 25 cantece scotiene, op.108
PRELUCRAREA DE CANTECE POPULARE - 25 cantece irlandeze
PRELUCRAREA DE CANTECE POPULARE - 20 cantece irlandeze
PRELUCRAREA DE CANTECE POPULARE - 12 cantece irlandeze
PRELUCRAREA DE CANTECE POPULARE - 26 cantece irlandeze
PRELUCRAREA DE CANTECE POPULARE - 12 cantece engleze, scotiene, irlandeze si italiene


ARII SI PIESE DE ANSAMBLU
ARII SI PIESE DE ANSAMBLU - Scena si aria O, tradatorule, op.65
ARII SI PIESE DE ANSAMBLU - Cantec de jertfa pentru soprano, cu cor si orchestra(pe cuvinte de Matisson), op.121b, doua redactii
ARII SI PIESE DE ANSAMBLU - 2 arii pentru Singspielul lui Umlauf Frumoasa armarita
ARII SI PIESE DE ANSAMBLU - Aria Prima iubire pentru soprano
ARII SI PIESE DE ANSAMBLU - Cantec de adio pentru trei voci barbatesti
ARII SI PIESE DE ANSAMBLU - Cantecul calugarilor(din Wilhtlm Tell de Schiller) pentru trei voci barbatesti


CANOANE (18)
1. CANOANE - In bratele dragostei
2. CANOANE - TA-ta-ta
3. CANOANE - Suferinta e scurta(doua variante)
4. CANOANE - Graiesti, graiesti
5. CANOANE - Invata sa taci
6. CANOANE - An nou fericit
7. CANOANE - Hoffmann
8. CANOANE - O, Tobias
9. CANOANE - Primul dintre toti Tobias-ii
10. CANOANE - Petru a fost o stanca
11. CANOANE - Bernard a fost un sfant
12. CANOANE - Te sarut
13. CANOANE - Omule, fii nobil
14. CANOANE - Prietenie
15. CANOANE - Fii plin de viata
16. CANOANE - Toti gresesc, dar fiecare-n felul sau
17. CANOANE - Asa va fi
18. CANOANE - Doctore, inchide portile, ca sa nu vina moartea.

CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - Speranta(Tigde), doua redactii, op.32 si op.94
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - Adelaida(Matisson), op.46
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - 6 cantece pe cuvinte de Gellert, op.48
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - 8 cantece pe cuvinte de diferiti poeti, op.52
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - 6 cantece (Goethe, Halm, Reissig), op.75
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - 4 ariette italiene si duet (Metastasio), op.82
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - 3 cantece de Goethe, op.83
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - Fericirea prieteniei, op.88
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - 6 cantece Iubitei indepartate CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - (Jeitteles), op.98
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - Om cinstit (Kleinschmidt), op.99
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - Merchenstein (Ruprecht), doua redactii, op.100
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - Sarutul (Weisse), op.128
CANTEC DE ACOMPANIAMENT DE PIAN - Aproximativ patruzeci de cantece pe cuvinte de diferiti autori fara indicatii de opus.

Printre compozitorii in ale caror opere se pot regasi elemente din ultima simfonie a lui Beethoven se numara si Anton Bruckner, cu simfoniile a VII-a in mi major, a VIII-a in do minor si a IX-a in re minor (aceasta din urma terminindu-se cu miscarea a treia, cea lenta fiind neterminata), Gustav Mahler („Simfonia a II-a“ in do minor, „Simfonia a cincea“ si a VIII-a - „Celor o mie“ - in mi bemol major) sau Dimitri Sostakovici (simfoniile a II-a op. 14, a III-a op. 20, a XIII-a op. 113 si a XIV-a op. 114, „Simfonia a V-a“ op. 74 in re minor). O tema importanta din finalul „Simfoniei I“ in C minor a lui Brahms este adesea comparata cu tema din „Oda bucuriei“ din ultima parte a „Simfoniei a IX-a“ a lui Beethoven. Cind cineva i-a atras atentia lui Brahms asupra acestei asemanari, o anecdota spune ca acesta a replicat: „Orice prost isi poate da seama de asta“, fapt care sugereaza ca imitatia a fost una intentionata. Si printre romantici, simfonia lui Beethoven a avut o influenta deosebita: Wagner este unul dintre cei mai reprezentativi in acest sens. Mai ales ca acesta recunostea efectul lui Beethoven asupra stilului sau si il justifica prin faptul ca in „Corala“ acestuia poate fi gasit drumul catre „Muzica viitorului“, o drama universala care ar putea uni cuvinte si tonuri. Intr-un eseu celebru, „Cum sa rezisti «Simfoniei a IX-a»“, expertul in istoria muzicii Richard Taruskin a punctat felul in care au incercat diferiti muzicieni sau amatori de muzica sa reziste simfoniei lui Beethoven: evidentiind ceea ce acestia numeau „optimismul naiv al lui Beethoven“. Simfonia aceasta, sustine Taruskin, este, „pour les connaisseurs“, piesa pe care o iubesti ca sa o detesti astazi in aceeasi masura ca in epoca in care a fost scrisa, pentru ca este, „in acelasi timp, incomprehensibila si irezistibila, sofisticata si naiva“






ŞTIAŢI CĂ
Beethoven isi baga capul in apa rece inainte sa compuna.






CITATE BEETHOVEN
1. Muzica este graiul sufletului. ea starneste in noi nu instinctele ci gandurile cele mai profunde.
2. Muzica este mediatorul între viaţa spirituală şi cea trupească.
3. De ce trebuie să te desparţi de cineva pe care îl iubeşti nespus?
4. Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc.
5. Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea.
6. Muzica trebuie să aducă foc în inimile bărbaţilor şi lacrimi în ochii doamnelor.
7. Ma simt fericit ori de cate ori reusesc sa ma ridic deasupra unui obstacol.
8. Muzica este o revelatie mai mare decat toata intelepciunea si filozofia. Muzica este solul in care spiritul traieste, gandeste si creaza

Niciun comentariu: