MAGIC WORDS 19.3

POVESTE DE CRĂCIUN




A fost odată un îngeraş, un mami şi un tati de îngeraş. Toţi trei locuiau într-o casă simplă şi mult prea plină, o casă ce nu-i puteau spune ”acasă”, o casă unde doar sunt uniţi şi sunt o familie.
E seara şi e frig afară.. se aude cum bate vântul şi fulgi de nea rătăcitori încearcă să-şi găsească fiecare locul pe pământul umed.
Înăuntru e aşa de cald… e cald şi bine, încât îţi păstrezi cu greu ochii deschişi, iar zecile de luminiţe sunt prea greu de urmărit…
Se aleargă la nesfârşit prin pomul ce miroase a verde crud şi îţi vine să adormi… Îngeraşul e aşa de încântat de aceste lumini încât încearcă să le prindă cu mânuţele lui mici … nu reuşeşte…
Tati încearcă să-i explice cum se face că totul e aşa de luminos, însă nu-i chip să se înţeleagă cei doi.
Mami şopteşte uşor:
- Cine-i mic şi bea lăptic??? Hai în pătuţ şi să îl lăsăm pe Moş Crăciun să aducă daruri la îngeraş.
Pleoapele au devenit aşa de grele după un timp încât îngeraşul nici nu a apucat să îşi privească mămica cum plângea încetişor de bucurie.
Tati din uşă o aştepta să meargă împreună s scrie Moşului.
Fiecare şi-a aşternut dorinţele şi visele în acele bucăţi mici de hârtie… pe care mai apoi le-au lăsat să le ia vântul.
Ce puteau mai mult să-şi dorească decât o casă a lor .. şi în acea casă o cameră unde scumpul lor îngeraş să îşi construiască universul copilăriei… o cameră numai a lui. O dorinţă mult prea greu de pus sub pomul cel împodobit… o dorinţă mult prea mare de înghesuit sub crengile verzi. Dar Moş Crăciun face minuni în seara de Ajun…
O lumină străbate fereastra şi intră direct sub pleoapele îngeraşului. Mami îl încurajează, îl sărută şi îl însoţeşte în camera cea mare unde şade pomul împodobit.
O mulţime de jucării colorate şi atrăgătoare se aflau în locul “camerei”, sub pom, şi chipul îngeraşului prevestea o bucurie fără margini, când cadourile se vor desface.
Mami şi tati aşezaţi pe canapeaua moale priveau imensitatea de brad care trona în living-ul spaţios. Copilul era în genunchi lângă cadouri şi desfăcea uşor şi puţin obosit fiecare cutie. După priviri era deja obişnuit cu ceea ce urma să deschidă… sigur era un avion cu telecomandă… deja avea camera plină cu jucării complicate şi prea neinteresante… Cu cine să se joace…? Cu cine să vorbească…? Mama şi tatăl erau prea obosiţi de fiecare dată… O să-şi pună câteva filmuleţe şi aşa o să treacă şi ziua aceasta… Oricum făcea ce dorea el… şi asta până se va lăsa întunericul. Iar când va veni mama lui să-l vadă dacă e gata de culcare o să plece repede pentru că lumina e stinsă…
“Dormi, îngeraş?“ spuse mami. Avea lacrimi în ochi când îl privea cum dormea.
Zâmbi uşor de fericire şi îşi întoarse capul către tati: “Ai văzut că iar a adormit înainte să…” dar se opri imediat cum zări şi pe tati cum doarme în linişte.
Privi ceasul din perete. Mai era un sfert de oră până la miezul nopţii…
“Ar trebui să scriu scrisoarea către Moş Crăciun”, îşi spuse mami…Dădu să se ridice din pat… ”Dar mai bine nu…nu-i aşa, Doamne ?“ şi întoarse privirea către fereastră. Privi cerul plin cu stele… “Ce pot să-mi doresc mai mult pe lume decât sănătate pentru familia mea? Oare nu este acesta darul cel mai preţios din viaţă?”
Se aşeză la loc în pat şi înainte să adoarmă îşi privi uşor şi pe rând băieţii… Închise ochii … “Sănătate, Doamne…Amin”.