sâmbătă, 8 decembrie 2007

MAGIC POEM

MESERIA DE PĂRINTE
prelucrare după Khalil Gibran

Copiii tăi nu sunt copiii tăi.
Ei sunt fiii şi fiicele vieţii care tânjeşte după ea însăşi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine.
Şi deşi ei sunt cu tine, totuşi nu-ţi aparţin.
Poţi să le dai dragostea ta, dar nu şi gândurile tale,
Pentru că ei au propriile lor gânduri.
Poţi să adăposteşti trupurile, dar nu şi sufletele,
Pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului,
Pe care tu nu o poţi vizita nici măcar în visurile tale.
Tu poţi lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine.
Pentru că viaţa nu zăboveşte în ziua de ieri.
Tu eşti ca arcul din care copiii tăi pleacă aidoma unor săgeţi vii.
Arcaşul, Marele Arcaş, vede ţinta de pe calea către infinit,
Şi-ţi dă şi ţie puterea să vezi cât de departe poţi ajunge.
Se încordează cu tine, se încordează cu puterea Lui
aşa încât săgeţile să zboare iute,
aşa încât săgeţile să zboare bine,
aşa încât săgeţile să zboare departe,
spre ţinta veşniciei …
Lasă ca încordarea ta în mâinile Arcaşului să fie spre bucurie
Fă-ţi meseria de părinte cu responsabilitate,
Căci de roade se va îngriji Marele Arcaş.
Şi nu uita că El iubeşte tot atât de mult
săgeata care zboară ca şi arcul care este stabil.

Niciun comentariu: