MAGIC POEM

NU CĂLCAŢI PANSELUŢELE
de Kay Kuzma

Maestrul Grădinar mi-a spus cândva:
“Lasă panseluţele să crească în grădina Mea.”
Apoi, mi-a înmânat cazmaua şi a continuat:
“Ai grijă de ele până Mă-ntorc! Vin îndat’.”

„Dar, Doamne, eu nu ştiu să am grijă de ele.
Sunt atât de firave, atât de fragile,
Şi eu n-am avut niciodată pansele!
Încredinţează-mi un trandafir –
ghimpii îl vor proteja
de nepriceperea şi stângăcia mea.
Încredinţează-mi o lalea –
Stă îngropată în siguranţă sub iarbă, până trece
Iarna cea grea, vremea cea aspră şi rece,
Ca mai apoi să răsară
În înmuguriri de primăvară.
Încredinţează-mi o iederă,
Ai cărei cârcei
se agaţă şi ei
de alţii, de ce pot,
ca să găsească suport.
Dar, Doamne, panseluţe?
Ele nu au nici ghimpi, nici bulb, nici cârcei.
Nu-mi da panseluţe! Dă-mi altceva, orice vrei!”

Dar Grădinarul nu mă asculta,
deci, mi-am schimbat şi eu rugăciunea, aşa:
“Bine, Doamne.
Voi avea grijă de panseluţe de-acum,
dar spune-mi Tu cum.”

Şi Dumnezeu mi-a spus:
“Udă-le cu dragoste,
Pliveşte-le cu hotărâre şi bine,
lasă-le să se încălzească la lumina din sufletul tău, din tine.”
“Asta-i tot?”
“Mai este un singur lucru, dar foarte important:
Cât de frumos vor înflori
şi cât de minunat
depinde de tine –
de cât de uşor le atingi
de cât le îngrijeşti de bine.
Aşa că, umblă cu grijă
Printre micuţii Mei. Nu uita unde eşti!
Nu călca
Pe panseluţe, să nu le zdrobeşti.”

Amintindu-mi cuvintele Maestrului Grădinar,
am pornit înainte,
pentru a-mi aduce la îndeplinire partea mea de lucru,
murmurând în şoaptă această rugă fierbinte:
“O, Doamne,
Dă-mi cuvinte blânde,
mâini blânde
şi picioare blânde,
Ca să nu calc peste panseluţe plăpânde.”