SMILE WITH ME 12

Copiii până la 12 ani pot citi acest material numai cu acordul părinţilor!

Scufiţa Roşie - Analiză literară


Date: Scufiţa Roşie este fetiţa cuminte.

Analiză: Din start ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.
Aşadar, avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.

Date: Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure.

Analiză: Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult ca să prade pădurea de lemne, mai ales înainte de venirea iernii. Aşadar această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casă în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul. Teoria că este vorba de o babă ticăloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biată fată.

Date: Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei.

Analiză: Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi mai sunt tare puţini, doi la mână că se feresc de om ca de dracul, iar trei la mână nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar întreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de ronţăit. Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.

Date: Lupul o ia înaintea Scufiţei care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intră la bunica şi o înghite.

Analiză: Nu mai stăm să analizăm faptul că multe flori prin pădure nu-s, numai în luminiş. Dar trebuie spus că nu e frumos să înveţi copiii că e în regulă ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.
Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Dacă citim şi "Cei 3 purceluşi" sau "Capra cu 3 iezi" observăm un model bine definit. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf.

Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senila care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.

Date:Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se pune în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.

Analiză: Aceasta întrece orice ruşine. Să-l dea pe lup drept travestit, ei aceasta încă nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării? Iar dialogul purtat cu Scufiţa e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinţii, şi mai ce?! Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aducă pe Scufiţa în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!

Date: Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica.

Analiză: Ce caută vânătorul în casa bunicii? Doar dacă n-a venit cu gând ascuns. Apoi ce caută la vânătoare de lupi pe proprietate privată? Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa măreaţă.
Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii (şi ne mai întrebăm de ce avem copii dereglaţi din toate punctele de vedere) "eliberează" cele două femei. Adică avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit ci cu nonşalanţă îşi reiau firul vieţii.

Constatare:Asemenea închipuiri a unei minţi bolnave se servesc zilnic copiilor între 2 şi 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Albă ca Zăpada" - auzi Albă şi ea trăieşte în pădure cu 7 bărbaţi....