Mă întâlnesc în fiecare seară - la un bar din colţ - cu 3 prieteni.
După ultimele pariuri (din fotbal, bineînţeles), fiecare din noi este dator
celorlalţi cu diverse cantităţi de bere. Astfel:
1. Eu îi datorez lui Liviu o bere.
2. Liviu îi este dator lui Vivi două beri.
3. Vivi trebuie să dea trei beri lui Tomi.
4. Iar Tomi trebuie să-mi plătească mie patru beri pentru a se achita.
Astăzi ne-am hotărât să stingem toate datoriile.
Care este numărul minim de beri care trebuie comandate, pentru ca, în final,
nimeni să nu mai datoreze nimănui nimic ? Şi cine le va bea ?
SOLUŢIA PROBLEMEI
3 beri pe care le beau "eu"
P.S. o bere plăteşte Liviu, o bere plăteşte Vivi şi o bere plăteşte Tomi.
vineri, 21 decembrie 2007
SMILE WITH ME 16
Culmea orei exacte: să pui ceasul după radio şi să-l uiţi acolo.
Întrebare: Cum procedează un poliţist pentru a afla dacă mai sunt chibrituri într-o cutie?
Răspuns: Duce cutia la ureche şi clatină capul.
Un tânăr se prezintă la un mare patron, scoţianul John.
- Sunt maseur. Pentru 20 de dolari pe lună sunt gata să vă masez dansatoarele.
- O.K! Dacă aveţi banii la dumneavoastră puteţi începe.
Un tip pe stradă vede un alt tip în uniformă şi-l întreabă:
- Sunteţi poliţist?
- Nu. Sunt detectiv care lucrează sub acoperire.
- Şi atunci de ce purtaţi uniformă?
- Pentru că azi am zi liberă...
Culmea ceasului deşteptător: Să sune ocupat......
Un ursuleţ zgribulit o întreabă pe maică-sa:
- Mămico, tata a fost tot urs polar ?
- Bineînţeles, puiul mamei !
- Mămico, dar bunicul şi bunica au fost tot urşi polari ?
- Bineînţeles, puiul mamei !
- Mămico, dar străbunicii... ?
- Bineînţeles, puiul mamei ! De ce ? te preocupă ceva ?
- Ştii mămico..., nu-mi explic de ce mi-e aşa de frig...!
La Radio Erevan, un ascultător întreabă:
- De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ?
Radio Erevan răspunde:
- Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult !
- Gigele, ţi-ai făcut tema pentru acasă?
- Nu.
- Stai jos, ai nota patru. Dar tu, Ionele?
- Mi-am uitat caietul acasă.
- Stai jos. Patru. Şi tu , Bulişor?
- N-am făcut-o, pentru că fratele meu s-a întors de la închisoare ....
- Aha, vrei să mă sperii cu el? Stai jos, şase!
- Doamna profesoară, aricii sunt mamifere?
- Da.
- Şi nasc pui vii?
- Da, ca toate mamiferele
- Cu ţepi?
- Cu ţepi.
- Atunci vai de mama lor! .....
Întrebare: Cum procedează un poliţist pentru a afla dacă mai sunt chibrituri într-o cutie?
Răspuns: Duce cutia la ureche şi clatină capul.
Un tânăr se prezintă la un mare patron, scoţianul John.
- Sunt maseur. Pentru 20 de dolari pe lună sunt gata să vă masez dansatoarele.
- O.K! Dacă aveţi banii la dumneavoastră puteţi începe.
Un tip pe stradă vede un alt tip în uniformă şi-l întreabă:
- Sunteţi poliţist?
- Nu. Sunt detectiv care lucrează sub acoperire.
- Şi atunci de ce purtaţi uniformă?
- Pentru că azi am zi liberă...
Culmea ceasului deşteptător: Să sune ocupat......
Un ursuleţ zgribulit o întreabă pe maică-sa:
- Mămico, tata a fost tot urs polar ?
- Bineînţeles, puiul mamei !
- Mămico, dar bunicul şi bunica au fost tot urşi polari ?
- Bineînţeles, puiul mamei !
- Mămico, dar străbunicii... ?
- Bineînţeles, puiul mamei ! De ce ? te preocupă ceva ?
- Ştii mămico..., nu-mi explic de ce mi-e aşa de frig...!
La Radio Erevan, un ascultător întreabă:
- De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ?
Radio Erevan răspunde:
- Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult !
- Gigele, ţi-ai făcut tema pentru acasă?
- Nu.
- Stai jos, ai nota patru. Dar tu, Ionele?
- Mi-am uitat caietul acasă.
- Stai jos. Patru. Şi tu , Bulişor?
- N-am făcut-o, pentru că fratele meu s-a întors de la închisoare ....
- Aha, vrei să mă sperii cu el? Stai jos, şase!
- Doamna profesoară, aricii sunt mamifere?
- Da.
- Şi nasc pui vii?
- Da, ca toate mamiferele
- Cu ţepi?
- Cu ţepi.
- Atunci vai de mama lor! .....
Tămâia
TĂMÂIA
BOSWELLIA CARTERII
Tămâia (probabil din lat. Thymanea) este sucul (răşina) unor arbori/arbuşti exotici, care ajungând în contact cu aerul se încheagă, la fel ca şi răşina brazilor. Ea era adusă ca ofrandă la templul iudaic, iar în creştinism este considerată ca un prinos sfânt, al cărui fum înmiresmat însoţeşte toate actele cultului.
În Vechiul Testament
În cultul Vechiului Testament trebuia să se aducă dimineaţa şi seara sacrificii de tămâie, pe altarul special amenajat în Cortul Mărturiei şi apoi în Templu, numit altarul tămâierii (Ieşire 30, 1-8); pe acest altar nu se ardea numai tămâie curată, ci erau amestecate încă patru ingrediente (Ieşire, 30, 34). Proorocul Maleahi (cap. 1, 11) prezice că după venirea lui Mesia se va aduce jertfă de tămâie de la răsăritul soarelui până la apus.
În creştinism
În cultul creştin găsim întrebuinţarea tămâiei încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, canonul 3 al Sfinţilor Apostoli spune: "(...) Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar decât untdelemn pentru candele şi tămâie la vremea aducerii înainte". Sf. Ap. Pavel, în epistolele sale, inspirat de tămâierile din Vechiul Testament, zice că Mântuitorul S-a dat pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru noi "spre miros de bună mireasmă" (Ef. 5, 2), iar la II Cor. 2, 15, vorbind despre apostoli, zice că ei sunt lui Dumnezeu "bună mireasmă".
Despre folosirea tămâiei în cadrul Sfintei Liturghii găsim menţiuni în rânduiala de la Liturghia Sfântului Iacob şi în Liturghia Sfântului Marcu, iar mai târziu şi în liturghiile Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, unde avem şi formule speciale de binecuvântare a tămâiei folosită la cădire.
Dar tămâierea nu era folosită numai în cadrul Sfintei Liturghii, ci şi la alte sfinte slujbe şi manifestări de cult, ca: procesiuni, înmormântări şi altele.
Obligaţia tămâierii o aveau diaconii; de aceea Sf. Arhidiacon Ştefan este zugrăvit de obicei cu o cădelniţă în mână. Din pricina mirosului plăcut pe care îl răspândeşte, îmbălsămând aerul şi alungând miasmele, tămâia, în Sf. Scriptură, este privită ca un simbol al rugăciunilor pioase, care, asemenea fumului de tămâie, se ridică în sus, ca unul dintre cele mai preţioase daruri de jertfă aduse lui Dumnezeu. Astfel de daruri au fost aduse şi pruncului Iisus de către magi: aur, smirnă şi tămâie. Smirna este tot un fel de tămâie, însă mai de preţ şi cu un miros mai plăcut decât al tămâiei.
Tămâierea are două înţelesuri: când se tămâiază persoane sfinte sau icoane, ea este semn de veneraţie şi respect, iar când se tămâiază lucruri asupra cărora se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, simbolizează harul Sfântului Duh, care ni se trimite de sus, după cum spune şi rugăciunea tămâierii. Precum am spus mai sus, ea este simbolul rugăciunilor noastre, care se înalţă spre Dumnezeu ca fumul de tămâie. Cei 24 de bătrâni din viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul au căzut înaintea Mielului având fiecare alăute şi năstrape de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor (Apocalipsa 5, 8). Acelaşi înţeles îl au şi cuvintele Psalmistului, care zice: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele jertfa de seară" (Ps. 140, 2). Pentru tămâierile sau cădirile din rânduiala sfintelor slujbe se întrebuinţează cădelniţa (căţuia sau tămâierul), în care se pune tămâia.
Rugăciunea tămâierii
"Tămâiei îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."
ULEIURI VOLATILE DE TAMAIE
Compozitie: monoterpene, seschiterpene, alcooli terpenici.
Are aroma de padure, usor camforata, nota de fond
Avand rol cicatrizant si antitumoral, se utilizeaza in plagi si ulcere, pentru cicatrizare.
Asocierea cedru - lemn de trandafir - tamaie face baile foarte placute.
BOSWELLIA CARTERII
Tămâia (probabil din lat. Thymanea) este sucul (răşina) unor arbori/arbuşti exotici, care ajungând în contact cu aerul se încheagă, la fel ca şi răşina brazilor. Ea era adusă ca ofrandă la templul iudaic, iar în creştinism este considerată ca un prinos sfânt, al cărui fum înmiresmat însoţeşte toate actele cultului.
În Vechiul Testament
În cultul Vechiului Testament trebuia să se aducă dimineaţa şi seara sacrificii de tămâie, pe altarul special amenajat în Cortul Mărturiei şi apoi în Templu, numit altarul tămâierii (Ieşire 30, 1-8); pe acest altar nu se ardea numai tămâie curată, ci erau amestecate încă patru ingrediente (Ieşire, 30, 34). Proorocul Maleahi (cap. 1, 11) prezice că după venirea lui Mesia se va aduce jertfă de tămâie de la răsăritul soarelui până la apus.
În creştinism
În cultul creştin găsim întrebuinţarea tămâiei încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, canonul 3 al Sfinţilor Apostoli spune: "(...) Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar decât untdelemn pentru candele şi tămâie la vremea aducerii înainte". Sf. Ap. Pavel, în epistolele sale, inspirat de tămâierile din Vechiul Testament, zice că Mântuitorul S-a dat pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru noi "spre miros de bună mireasmă" (Ef. 5, 2), iar la II Cor. 2, 15, vorbind despre apostoli, zice că ei sunt lui Dumnezeu "bună mireasmă".
Despre folosirea tămâiei în cadrul Sfintei Liturghii găsim menţiuni în rânduiala de la Liturghia Sfântului Iacob şi în Liturghia Sfântului Marcu, iar mai târziu şi în liturghiile Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, unde avem şi formule speciale de binecuvântare a tămâiei folosită la cădire.
Dar tămâierea nu era folosită numai în cadrul Sfintei Liturghii, ci şi la alte sfinte slujbe şi manifestări de cult, ca: procesiuni, înmormântări şi altele.
Obligaţia tămâierii o aveau diaconii; de aceea Sf. Arhidiacon Ştefan este zugrăvit de obicei cu o cădelniţă în mână. Din pricina mirosului plăcut pe care îl răspândeşte, îmbălsămând aerul şi alungând miasmele, tămâia, în Sf. Scriptură, este privită ca un simbol al rugăciunilor pioase, care, asemenea fumului de tămâie, se ridică în sus, ca unul dintre cele mai preţioase daruri de jertfă aduse lui Dumnezeu. Astfel de daruri au fost aduse şi pruncului Iisus de către magi: aur, smirnă şi tămâie. Smirna este tot un fel de tămâie, însă mai de preţ şi cu un miros mai plăcut decât al tămâiei.
Tămâierea are două înţelesuri: când se tămâiază persoane sfinte sau icoane, ea este semn de veneraţie şi respect, iar când se tămâiază lucruri asupra cărora se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, simbolizează harul Sfântului Duh, care ni se trimite de sus, după cum spune şi rugăciunea tămâierii. Precum am spus mai sus, ea este simbolul rugăciunilor noastre, care se înalţă spre Dumnezeu ca fumul de tămâie. Cei 24 de bătrâni din viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul au căzut înaintea Mielului având fiecare alăute şi năstrape de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor (Apocalipsa 5, 8). Acelaşi înţeles îl au şi cuvintele Psalmistului, care zice: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele jertfa de seară" (Ps. 140, 2). Pentru tămâierile sau cădirile din rânduiala sfintelor slujbe se întrebuinţează cădelniţa (căţuia sau tămâierul), în care se pune tămâia.
Rugăciunea tămâierii
"Tămâiei îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."
ULEIURI VOLATILE DE TAMAIE
Compozitie: monoterpene, seschiterpene, alcooli terpenici.
Are aroma de padure, usor camforata, nota de fond
Avand rol cicatrizant si antitumoral, se utilizeaza in plagi si ulcere, pentru cicatrizare.
Asocierea cedru - lemn de trandafir - tamaie face baile foarte placute.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
