Cântecul bufonului
de W. Shakespeare, trad. Mihnea Gheorghiu
Când eram flăcău la mama,
Hei, ce ploaie şi ce vânt !
D’am şi eu prin fete iama,
Fiindcă plouă pe pământ.
Iar când mi-a mijit mustaţa,
Hei, ce ploaie şi ce vânt !
Tot în râs am luat viaţa,
Fiindcă plouă pe pământ.
Dar de când m-a ars năpasta,
Hei, ce ploaie şi ce vânt !
Şi mi-am luat şi eu nevasta,
Plouă-ntruna pe pământ.
Şi de-atunci, bătu-o-ar gaia,
Fie ploaie, fie vânt,
Beau şi eu cât toată ploaia,
Care cade pe pământ.
miercuri, 16 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu