- În ultimul an tot primesc scrisori de ameninţare şi nu pot face nimic.
- De ce nu anunţi poliţia?
- Nu are rost, scrisorile sunt de la Finanţe.
- De ce bateţi copilul?
- M-a făcut porc gras!
- Şi credeţi că prin bătaie slăbiţi?
- Spune-mi, te rog, cine este blonda aceea sexy cu care te-ai salutat adineauri?
- E o doamnă cu care am început să am relaţii profesionale.
- În profesia ta sau a ei?
Soţul îşi găseşte nevasta cu unul în pat.
- Cine este acest individ? strigă el furios.
- Ai dreptate, spune soţia întorcându-se revoltată spre celălalt. Cine eşti şi cum te numeşti, domnule?
- Sunt trei locuri unde aş vrea să fiu sărutată! spune tânăra actriţă regizorului care îi face curte.
- Care? întreabă el emoţionat.
- Paris, Las Vegas şi Rio de Janeiro!
O tânăra povesteşte unei prietene:
- Duminică la ştrand, s-au agăţat nişte tipi de mine, numai pentru că îmi purtam aiurea costumul de baie.
- Cum adică?
- În mână....
Domnule director, recunosc că uneori dorm cu capul pe birou, dar, vă jur, întotdeauna visez numai firma!
- Care este diferenţa dintre vicii şi obiceiuri?
- Viciile sunt defectele celorlalţi pentru că ale mele sunt obiceiuri.
- Şi ce dacă sunt stângaci? Fiecare om are o particularitate...
- Eu n-am nici una.
- Aiurea! Ce, tu nu amesteci ceaiul cu mâna stângă?
- Ba da, şi ce-i cu asta?!
- Ei, vezi? Un om normal îl amesteca cu linguriţa!
Puiul de melc se roagă de mama lui:
- Mamă, lasă-mă, te rog, să trec calea ferată!
- Acum nu se poate, dragă Fulgeraş. Peste cinci ore vine un tren.
duminică, 6 ianuarie 2008
MAGIC NUMBERS 24
PISICI, PĂSĂRI ŞI ŞERPI
În Pădurea Neagră trăiau un anumit număr de pisici, păsări şi şerpi.
Dimineaţa, fiecare pisică mănâncă o pasăre.
La prânz, fiecare şarpe mănâncă o pisică.
Seara, fiecare pasăre mănâncă un şarpe.
În noaptea aceasta am fost în pădure şi am găsit o singură vieţuitoare: o pasăre.
Câte fiinţe erau în pădure ieri dimineaţă, înainte de micul dejun ?
SOLUŢIA PROBLEMEI
Afirmaţia "am fost azi noapte în pădure" a fost făcuta DUPĂ miezul nopţii, până la ivirea zorilor (când se ia micul dejun).
În acest caz se obţine:
Final: 0 pisici 1 pasăre 0 şerpi
Ieri:
Seara: 0 pisici 1 pasăre 1 şarpe
Prânz: 1 pisică 1 pasăre 1 şarpe
Dimineaţa: 1 pisică 2 păsări 1 şarpe
Deci ieri dimineaţă în pădure erau o pisică, 2 păsări şi un şarpe; în total
4 vieţuitoare.
În Pădurea Neagră trăiau un anumit număr de pisici, păsări şi şerpi.
Dimineaţa, fiecare pisică mănâncă o pasăre.
La prânz, fiecare şarpe mănâncă o pisică.
Seara, fiecare pasăre mănâncă un şarpe.
În noaptea aceasta am fost în pădure şi am găsit o singură vieţuitoare: o pasăre.
Câte fiinţe erau în pădure ieri dimineaţă, înainte de micul dejun ?
SOLUŢIA PROBLEMEI
Afirmaţia "am fost azi noapte în pădure" a fost făcuta DUPĂ miezul nopţii, până la ivirea zorilor (când se ia micul dejun).
În acest caz se obţine:
Final: 0 pisici 1 pasăre 0 şerpi
Ieri:
Seara: 0 pisici 1 pasăre 1 şarpe
Prânz: 1 pisică 1 pasăre 1 şarpe
Dimineaţa: 1 pisică 2 păsări 1 şarpe
Deci ieri dimineaţă în pădure erau o pisică, 2 păsări şi un şarpe; în total
4 vieţuitoare.
Evoluţie
EVOLUŢIE
În prima zi de şcoală profesorul ni s-a prezentat şi ne-a dat drept sarcină să facem cunoştinţă cu cineva necunoscut.
M-am ridicat să mă uit în jur şi atunci o mână fragilă îmi atinse umărul.
Când m-am întors am văzut o bătrânică măruntă, cu chipul brăzdat de riduri care mă privea cu un zâmbet ce îi lumina întreaga fiinţă.
Spuse:
- Bună, frumosule. Mă numesc Rose. Am 86 de ani. Pot să te imbrăţişez?
Am izbucnit în râs şi, după acceptul meu, mă strânse în braţe cu putere.
- Ce cauţi la universitate la vârsta asta fragedă şi inocentă? am întrebat.
- Vreau să găsesc un bărbat bogat, să mă căsătoresc, să mă stabilesc la casa mea, să fac nişte copii, răspunse ea zâmbind.
- Hai să lăsăm gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase să abordeze acest gen de provocare la vârsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit să merg la universitate şi acum mi se îndeplineşte visul, îmi spuse.
După curs ne-am dus la bufetul studenţesc şi am băut un milkshake de ciocolată. Ne-am împrietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, după ore, plecam împreună şi stăteam de vorbă necontenit.
Eram de-a dreptul fascinat să îi ascult acestei "maşinării a timpului " confesiunile atât de bogate în înţelepciune şi experienţă.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului şi se împrietenea cu uşurinţă cu toată lumea, oriunde s-ar fi dus.
Îi plăcea să se pună la patru ace şi să se lăfăie în atenţia pe care i-o acorda toată lumea în jur.
Şi se bucura de fiecare clipă.
La sfârşitul semestrului am invitat-o pe Rose să ţină un discurs la banchetul fotbaliştilor. Îmi vor rămâne mereu în minte învăţăturile ei.
A fost prezentată şi a pornit spre tribună.
Când a început discursul ei pregătit de acasă, scăpă trei dintre cele cinci cartonaşe pe care îşi notase ce voia să spună.
Deranjată şi stânjenită, se aplecă spre microfon şi spuse pur şi simplu:
- Îmi pare rău că sunt atât de neîndemânatică. Am renunţat la bere în favoarea whiskey-ului şi marca asta, Lent, mă bagă în mormânt. N-am să reuşesc să mai pun în ordine cartonaşele acestea, aşa că am să vă spun ceea ce ştiu.
Noi am râs şi ea tuşi ca să-şi dreagă glasul. Continuă:
- Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. Există numai patru secrete pentru a te menţine tânăr, a fi fericit şi a deveni un om de succes. Trebuie să râzi şi să guşti umorul fiecărei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. Suntem înconjuraţi de oameni morţi şi nici nu ne dăm seama. E o mare diferenţă între a îmbătrâni şi a evolua. Dacă ai 19 ani şi stai în pat inert timp de un an, fără să faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dacă am 87 de ani şi zac în pat timp de un an fără să fac nimic voi împlini 88. Toată lumea îmbătrâneşte. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e să evoluezi, identificând mereu oportunităţile care se ascund în inima schimbării. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni nu regretă ceea ce au făcut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte.
Şi-a încheiat discursul cântând cu avânt "Trandafirul ". Ne-a încurajat să îi studiem versurile şi să le punem în practică în viaţa cotidiană.
Rose şi-a luat diploma pe care o dorise atâţia ani.
La o săptămână după absolvire, Rose s-a stins pe tăcute în somn.
Peste 2000 de studenţi au fost alături de cea care le-a demonstrat că nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce vrei să fii.
Aceste rânduri au fost compuse în memoria lui Rose.
ŞI NU UITA: nu poţi alege să îmbătrâneşti sau nu; dar poţi alege să evoluezi.
În prima zi de şcoală profesorul ni s-a prezentat şi ne-a dat drept sarcină să facem cunoştinţă cu cineva necunoscut.
M-am ridicat să mă uit în jur şi atunci o mână fragilă îmi atinse umărul.
Când m-am întors am văzut o bătrânică măruntă, cu chipul brăzdat de riduri care mă privea cu un zâmbet ce îi lumina întreaga fiinţă.
Spuse:
- Bună, frumosule. Mă numesc Rose. Am 86 de ani. Pot să te imbrăţişez?
Am izbucnit în râs şi, după acceptul meu, mă strânse în braţe cu putere.
- Ce cauţi la universitate la vârsta asta fragedă şi inocentă? am întrebat.
- Vreau să găsesc un bărbat bogat, să mă căsătoresc, să mă stabilesc la casa mea, să fac nişte copii, răspunse ea zâmbind.
- Hai să lăsăm gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase să abordeze acest gen de provocare la vârsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit să merg la universitate şi acum mi se îndeplineşte visul, îmi spuse.
După curs ne-am dus la bufetul studenţesc şi am băut un milkshake de ciocolată. Ne-am împrietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, după ore, plecam împreună şi stăteam de vorbă necontenit.
Eram de-a dreptul fascinat să îi ascult acestei "maşinării a timpului " confesiunile atât de bogate în înţelepciune şi experienţă.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului şi se împrietenea cu uşurinţă cu toată lumea, oriunde s-ar fi dus.
Îi plăcea să se pună la patru ace şi să se lăfăie în atenţia pe care i-o acorda toată lumea în jur.
Şi se bucura de fiecare clipă.
La sfârşitul semestrului am invitat-o pe Rose să ţină un discurs la banchetul fotbaliştilor. Îmi vor rămâne mereu în minte învăţăturile ei.
A fost prezentată şi a pornit spre tribună.
Când a început discursul ei pregătit de acasă, scăpă trei dintre cele cinci cartonaşe pe care îşi notase ce voia să spună.
Deranjată şi stânjenită, se aplecă spre microfon şi spuse pur şi simplu:
- Îmi pare rău că sunt atât de neîndemânatică. Am renunţat la bere în favoarea whiskey-ului şi marca asta, Lent, mă bagă în mormânt. N-am să reuşesc să mai pun în ordine cartonaşele acestea, aşa că am să vă spun ceea ce ştiu.
Noi am râs şi ea tuşi ca să-şi dreagă glasul. Continuă:
- Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. Există numai patru secrete pentru a te menţine tânăr, a fi fericit şi a deveni un om de succes. Trebuie să râzi şi să guşti umorul fiecărei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. Suntem înconjuraţi de oameni morţi şi nici nu ne dăm seama. E o mare diferenţă între a îmbătrâni şi a evolua. Dacă ai 19 ani şi stai în pat inert timp de un an, fără să faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dacă am 87 de ani şi zac în pat timp de un an fără să fac nimic voi împlini 88. Toată lumea îmbătrâneşte. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e să evoluezi, identificând mereu oportunităţile care se ascund în inima schimbării. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni nu regretă ceea ce au făcut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte.
Şi-a încheiat discursul cântând cu avânt "Trandafirul ". Ne-a încurajat să îi studiem versurile şi să le punem în practică în viaţa cotidiană.
Rose şi-a luat diploma pe care o dorise atâţia ani.
La o săptămână după absolvire, Rose s-a stins pe tăcute în somn.
Peste 2000 de studenţi au fost alături de cea care le-a demonstrat că nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce vrei să fii.
Aceste rânduri au fost compuse în memoria lui Rose.
ŞI NU UITA: nu poţi alege să îmbătrâneşti sau nu; dar poţi alege să evoluezi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
