vineri, 22 februarie 2008

Postul total - Fenomenul INEDIA - THEREZA NEUMANN

FENOMENUL INEDIA


THEREZA NEUMANN (1898 – 1962)


Este ţărancă născută în Konnersreuth, Austria, într-un sat din Bavaria, care a atras atenţia lumii prin trăirea sa mistică intensă: prezenta stigmate, viziunea lui Iisus.
Totul a început la vârsta de 20 ani când a fost rănită într-un accident, a orbit şi a paralizat. După mai mulţi ani de chin cumplit, în care nu a încetat însă să se roage cu fervoare lui Dumnezeu, pe 29 aprilie 1923 şi-a recăpătat brusc vederea. În 1925, la 17 mai, de ziua canonizării Sfintei Tereza de Lisieux ea a avut o viziunea luminoasă şi a auzit o voce lăuntrică ce o încuraja să se ridice şi să meargă. Datorită credinţei sale paralizia fusese vindecată.
Aceasta femeie, incepand cu anul 1922, nu a mancat nimic pana in anul 1962, cand a decedat, trăind după spusele ei „numai cu lumina lui Dumnezeu”. S-a abţinut să mai bea şi să mai mănânce, cu excepţia unei cuminecături (de dimensiuni infime) pe care o ia zilnic. Chiar şi aceasta este luată, după afirmaţiile sfintei, doar din motive confesionale, ea neputând să o înghită dacă nu este binecuvântată.
In tot acest timp femeia a lucrat la câmp la fel ca toata lumea si a dormit doar 1-2 ore pe noapte. Chiar şi după lungi călătorii sau eforturi ea îşi menţinea prospeţimea şi vitalitatea neatinse,
Semnele stigmatizării i-au apărut în 1926. Ea a avut viziunea lui Iisus în livada de măslini şi a simţit brusc o durere înţepătoare în partea stângă a pieptului. S-a format o rană care sângera abundent. Această rană a fost urmată de răni stigmatice la mâini şi la picioare, precum şi pe frunte ca şi cum ar fi purtat o coroană de spini. Nu exista nici un abces, nici o inflamaţie, dar în fiecare vineri ea avea câte o nouă sângerare. De asemenea, plângea cu lacrimi de sânge şi în timpul zilei de vineri aproape că orbea. Cu o autenticitate zguduitoare, ea a trecut săptămână de săptămână prin întreaga tragedie a crucificării.
Deşi nu vorbea decât germana incultă din satul ei natal, în timpul transelor de vineri, Therese pronunţa fraze într-o limbă necunoscută în care erudiţii au recunoscut vechea aramaică. În anumite perioade ale viziunilor ei, ea vorbea greaca sau ebraica.
Cu autoritatea bisericii, ea a fost supusă unui riguros control ştiinţific, de mai multe ori la rând. D. Fritz Gerlich, directorul unui ziar protestant german, s-a dus la Konnersreuth pentru a „demasca frauda catolică”, dar la întoarcere el a descris cu devotament viaţa sfintei.
Până la moarte ea nu a mâncat absolut nimic în afara abundentei hrane spirituale pe care Dumnezeu i-a rezervat-o.
Iată în continuare un scurt dialog între Therese şi Swami Yogananda (figură remarcabilă a lumii orientale) redat în lucrarea acestuia „Autobiografia unui yoghin”:

„ - Nu mâncaţi absolut nimic? Vroiam să aud răspunsul din propria ei gură.
- Nimic, cu excepţia unei cuminecături sfinţite, la ora 6 în fiecare dimineaţă.
- Ce dimensiuni are ?
- Subţire, ca o foaie de hârtie şi de dimensiunea unei monede mici.
Ea adăugă:
- O iau din motive confesionale: dacă nu este binecuvântată nu o pot înghiţi!
- Desigur că nu aţi trăit 12 ani numai cu aceasta!
- Eu trăiesc cu lumina lui Dumnezeu.
- Văd că dumneavoastră ştiţi că lumina eterului, a soarelui şi a aerului vă pătrunde în corp.
Faţa ei a fost iluminată de un surâs:
- Sunt fericită să văd că înţelegeţi cum trăiesc.
- Viaţa dumneavoastră sfântă este o dovadă zilnică a acestui adevăr enunţat de Iisus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.
Din nou explicaţia mea a umplut-o de bucurie:
- Adevărat. Unul din motivele pentru care eu mă aflu pe pământ este pentru a demonstra că omul poate trăi cu lumină divină şi nu numai cu hrană”.

În fiecare vineri mii de turişti şi pelerini germani, americani şi de alte naţionalităţi veneau în micul sătuc german să o vadă pe sfânta ce retrăia patimile Mântuitorului.


Aceasta femeie a fost supravegheata de medici, care au confirmat autenticitatea fenomenului şi au publicat mai multe lucrări: dr. Ftriz Gherclich, dr. R. W. Heyneck, V. Angerer etc. Greutatea corpului care a fost verificata constant timp de 15 zile, a variat intre 51 - 54 kg, dar niciodata nu a scazut sub 51 kg si nici nu a crescut peste 54 kg.
Unii medici ai vremii remarcaseră o contragere accentuată a stomacului; cu toate acestea, toate celelalte funcţii corporale se menţineau în perfectă stare.
Aceste fenomene nu pot fi explicate de ratiunea umana.

Maestrul chinez

Maestrul chinez

Odata un maestru chinez indemnat de intuitie a plecat in tarile occidentale pentru a calauzi cautatori . A inchiriat o sala mare, a organizat pregatirea afiselor si anunturilor dar la ora stabilita , timpul trecea si el nu aparea , sala era aproape plina , 2000 de platitori de bilete, dupa o ora au fost anuntati ca masestrul a avut niste probleme care l-au retinut si va mai intirzia 10 minute ,din cei 1000 care mai erau acum s-au ridicat inca 500, dupa alta jumatate de ora in sala mai erau doar 80 ,deja lumea incepuse sa converseze unii cu altii pe teme de spiritualitate , la un moment dat intra pe scena un batriior chinez cu parul si hainele usor ravasite si cu mersul cam ..impleticit , privirea usor incetosata si un pic euforica , dar inainta , brusc incepu sa cinte ca pentru el un fragment de cintecel in limba natala dar se opri ca sa remarce entuziasmat cit de apetisanta este blonda cu fusta scurta din rindul intii careia i-a facut pe loc o propunere nocturna, dar nu apuca sa termine ultimul cuvint caci in urmatoarea secunda impiedicat cazu lat pe burta .. Dupa minutul in care reusi cu greu sa se ridice in sala mai erau doar 12 persoane.Iar cazu. Imediat la fel de neasteptat se ridica sprinten isi indrepta parul si hainele , privirea ii deveni brusc agera, demna ,lucida, odihnita si anunta pe cei ramasi ca tocmai au trecut testul care le va da dreptul sa asculte invataturile .

autor necunoscut